Fenomenul migrației, tot mai resimțit în satele din țară: poveștile familiilor despărțite de granițe
Tot mai multe familii din Republica Moldova trăiesc povara despărțirii, nevoite să aleagă între a rămâne acasă în sărăcie și a pleca peste hotare pentru un trai mai bun. Dorul de cei dragi devine o povară zilnică, dar este și mai copleșitor în perioada sărbătorilor de iarnă, atunci când familiile sunt în așteptarea celor plecați departe de casă.
Matroana Trohin are 74 de ani și trăiește într-o cameră alături de cei doi nepoți ai săi. Fiica ei este în Italia, pentru că meseria de pedagog nu îi aducea venituri destule pentru a-și întreține familia. Când i-am vizitat, femeia era acasă cu nepoțelul mai mic, Marius, cel mai mare fiind în acel moment în spital.
„Mamă cât mata mai ai putere, să mă duc un an doi, să îmi fac și eu o casă, o masă să am a mea, să nu stau, timpul trece, eu pe urmă ce să fac mi-a spus fata. Și așa ne-am hotărât că o să se ducă și eu deja voi rămâne și îi voi conduce cât am să pot. Ea are deja al doilea an, spune că o să se întoarcă, dar încă nu are de ajuns”, a povestit femeia.
Fiica Matroanei Trohin este singura care are grijă de copii. Tatăl lor i-a părăsit demult, atunci când a aflat ca unul dintre băieți are necesități speciale.
„Pentru tatăl băieților, trebuia să lucrăm noi, să îl întreținem. Și când a fost al doilea copil, el i-a lăsat și s-a dus. S-a dus, unde s-a dus? Cum s-a dus? Noi nu l-am mai căutat. Noi ne-am cătat de nevoie să creștem copiii”, a mai povestit femeia.
Natalia Cîrlan are patru copii. Ani în șir a lucrat peste hotare alături de soțul ei, însă a venit o zi când s-a întors în Republica Moldova pentru a fi alături de copii. Soțul ei încă lucrează în Franța, unde a plecat acum patru ani ca să facă bani pentru casă. Casa este acum terminată, el totuși mai rămâne peste hotare.
„Deoarece nu ne-au ajuns bani, am plecat împreună la Moscova. Aveam doi copilași, i-am lăsat cu părinții. Apoi au mai apărut doi copilași și nu mai puteam să las patru copii, am decis să rămân acasă și soțul a plecat în Franța”, a relatat Natalia Cîrlan, mamă.
Natalia spune că soțul său, lucrând peste hotare, face totul pentru a asigura familiei o viață mai îndestulată, perioadele de despărțire, însă, sunt o povară emoțională, în special pentru copii.
„Eu stau cu dânșii acasă, lucrez și eu, dar totuși sunt lângă dânșii nu e cum soțul, departe de dânșii și lor le este dor de tata. Acum numără zilele că degrabă trebuie să vină. Vine de două, trei ori pe an acasă, așa-i dacă s-a angajat deja acolo. Și mă rog, trebuie și bani, dacă vii acasă mai des nu se grămădește ceea ce vrem noi. În Moldova nouă o să ne ajungă doar de pâine, chiar să lucrez și eu și el, nicicum. Sărbătorile trec foarte repede și când te uiți, deja trebuie să se ducă, parcă a fost un vis. Trece repede, dar dacă așa e soarta - suportăm, nu avem încotro”, a mai spus Natalia.
Menționăm că în ultimul deceniu, aproximativ o treime din populația aptă de muncă a Republicii Moldova a emigrat permanent sau temporar.
