Corespondență Dan Alexe // Tramvaiul democrației: Franța își judecă doi înalți politicieni, printre care un fost președinte
Astăzi, luni, 31 martie, întreaga Franță va sta cu sufletul la gură, așteptând verdictul în cazul procesului intentat fostei șefe a extremei drepte, Frontul Național, rebotezat între timp Rassemblement National, acuzată de deturnare de fonduri europene. Marine Le Pen riscă, pe lângă o pedeapsă de cinci ani cu închisoare, care va fi probabil cu suspendare, o pedeapsă suplimentară de „ineligibilitate”, o privare de drepturi civice vreme de un anume număr de ani (probabil, tot cinci), ceea ce înseamnă că ea nu se va mai putea prezenta la alegerile prezidențiale din 2027.
Un alt proces al unui nume răsunător care se află în centru, cel al fostului președinte Nicolas Sarkozy, a făcut să fie auzit rechizitoriul miercuri, 26 martie, și se așteaptă acum decizia tribunalului, care va sosi în zilele ce urmează. Procuratura franceză a cerut împotriva lui Sarkozy nu mai puțin de șapte ani de închisoare cu executare.
Dacă în cazul lui Sarkozy, fostul președinte, acuzarea este foarte gravă, și anume: el ar fi primit bani foarte mulți de la defunctul dictator libian Moammar Gaddafi pentru ca Sarkozy să-și poată finanța campania electorală, bani niciodată declarați și nici înapoiați dictatorului, răsturnat curând de bombardamentele comune ale Franței lui Sarkozy (care îi datora bani lui Gaddafi) și Angliei lui Tony Blair; în schimb, lui Marine Le Pen i se impută lucruri aparent mai puțin grave: pe vremea când era deputată în Parlamentul European (PE), șefa extremei drepte franceze a dispus de o parte din fondurile puse la dispoziție de UE pentru a-și plăti asistenții de la Bruxelles sau Strasbourg, ca să-și plătească, de fapt, bodyguarzii și colaboratorii din Franța. Altfel zis, a deturnat fonduri europene destinate funcționării ei în Parlamentul UE pentru a plăti angajați ai Frontului Național (Rassemblement National) de acasă, din Franța.
Asta cade foarte prost pentru imaginea ei și a partidului, tocmai în momentul în care Jordan Bardella, europarlamentarul care conduce grupul RN (Rassemblement National) în locul ei în PE, a fost săptămâna trecută oficial invitat în Israel de guvernul Netaniahu, împreună cu o altă moștenitoare Le Pen, Marion Maréchal Le Pen, militantă și mai extremistă decât branșa principală Le Pen, deoarece extrema dreaptă franceză e văzută de guvernul lui Netaniahu ca un dig în Franța împotriva pericolului islamist, mai ales acum, odată cu înmulțirea exponențială a incidentelor antisemite în Franța (1570 de incidente antisemite raportate doar în 2024, majoritatea — imputate islamiștilor francezi).
Marine Le Pen însă, moștenitoarea directă a defunctului său tată, Jean-Marie Le Pen, nu a fost invitată în Israel. Fie că Netaniahu, care are el însuși un mare număr de procese în spate, nu a dorit să se asocieze cu ea; fie din discreție, pentru a-i permite să fie astăzi la Paris, la anunțul verdictului.
(În schimb, rămâne inexplicabil pentru ce Israelul a refuzat să acorde o viză ziaristului francez al cotidianului comunist «L’Humanité», aflat în corpul de presă care a acoperit evenimentul.)
Tramvaiul justiției și dorința de-a-l opri
Atât Le Pen, cât și Sarkozy (care a fost deja condamnat la un an de închisoare într-o altă afacere, dar pedeapsa i-a fost comutată în arest la domiciliu cu brățară electronică) au denunțat procesele lor ca fiind motivate politic și au criticat vehement o „dictatură a judecătorilor” sau a stângii care i-ar controla pe judecători, discurs auzit des și în SUA, în mediile MAGA.
Sarkozy a anunțat oricum de mult că se va retrage definitiv din viața politică, în schimb, Marine Le Pen a anunțat public că va participa cu orice preț la alegerile prezidențiale din 2027... „afară de cazul în care mă calcă un tramvai", a glumit ea. Este o dorință profundă a ei de a participa la prezidențialele de peste doi ani, însă astăzi vom vedea dacă tramvaiul justiției i-o va îndeplini.
