Mărturii despre pogromul din Chișinău: „Un masacru pe care greu ți-l poți imagina”
„Era o adevărată vânătoare de oameni, un masacru pe care cu greu ți-l poți imagina.” Sunt mărturiile cutremurătoare despre pogromul din Chișinău. Acum aproximativ 120 de ani, străzile liniștite ale capitalei au devenit scena unor crime în masă, în care zeci de oameni au fost bătuți cu bestialitate, până la moarte, numai pentru că erau evrei.
Pe 6 aprilie 1903 pe stil vechi, în Duminica Paștelui creștin, o mulțime înrăită se adună în centrul capitalei și pornește o adevărată vânătoare de oameni, de evrei, iar în drum spulberă tot - case, tarabe și vieți. Străbunicul Irinei Șihova a scăpat ca prin minune, după ce niște vecini l-au ascuns împreună cu familia sa în pivniță. În cazul altora, însă, soarta a fost cu mult mai dură.
„Aici este înhumată una dintre victimele pogromului. Este mult text poetic, dar cel mai important, aici e scris în ebraică „soțul sfânt”, ceea ce înseamnă că a fost jertfit din cauză că aparține iudaismului. Au fost cazuri când se goneau după soție și soț, femeia a fost rănită, dar a reușit să fugă, iar soțul a fost prins și omorât. Este cunoscuta adresă Aziatskaia 13, actuala stradă Romană, unde din cele opt familii care locuiau acolo, cel puțin patru oameni au murit”, a menționat Irina Șihova, directoarea Muzeului de Istorie a Evreilor.
Motivul care a declanșat stihia a fost un omor care s-a produs la Dubăsari. Presa de atunci a scris că un băiețel de 14 ani a fost sacrificat într-un ritual religios iudaic, informație tirajată de ziarele din Chișinău. Deși s-a demonstrat ulterior că evreii nu au avut nicio implicare, masacrul nu a mai fost stăvilit.
„Ulterior, au apărut și pliante în care nu erau informații despre acel omor, dar despre faptul că evreii sunt cei mai mari dușmani ai imperiului, ai țarului și că trebuie exterminați, iar pentru asta exista acordul conducerii de sus. Pentru că putea să acționeze liber, pe 7 aprilie, mulțimea de oameni de la periferia orașului a mers spre centru, spre partea veche, unde a început pogromul”, a spus Roman Rabinovici, doctor în istorie.
În cele trei zile, cât a durat primul Pogrom de la Chișinău, 49 de evrei și-au pierdut viața, peste 500 au fost răniți, iar aproximativ două mii de familii au rămas fără adăpost. La doi ani distanță, în 1905, a izbucnit un nou Pogrom.
„Cu regret, aceste pogromuri care au avut loc nu numai în Chișinău, dar și la Odesa, Kiev și alte regiuni, fac parte dintr-o politică xenofobă. Pe termen lung, aceste crime ne fac solidari cu victimele acelor pogromuri pentru că, în general, basarabenii au trăit în pace cu evreii”, afirmă doctorul în istorie Anatol Petrencu.
Pogromurile asupra evreilor au marcat opinia publică de la începutul secolului trecut și au amplificat migrația evreilor spre regiuni mai sigure, inclusiv spre Israel.
