Expert, despre violența domestică: „Cazurile reale sunt mult mai numeroase decât cele raportate”
Violența domestică rămâne un fenomen subraportat în Republica Moldova, iar percepția că ea ar fi specifică doar familiilor vulnerabile sau mediului rural este complet falsă, avertizează Liliana Istrati, directoare de program în cadrul Centrului „La Strada”. Experta a explicat, pentru Moldova 1, că abuzul se manifestă inclusiv în familii cu statut social înalt, iar lipsa serviciilor specializate la nivel național complică accesul victimelor la ajutor.
Cifrele pe care le-ați amintit sunt mici în raport cu cazurile reale care se întâmplă. Știm foarte bine că un procent foarte mic din cazuri sunt raportate. În spate rămân foarte multe cazuri neraportate.
Potrivit expertei, violența nu ține de statutul financiar sau de zona geografică, ci de cultura și educația societății.
Este o prejudecată faptul că orice formă de violență – fie fizică, psihologică, fie sexuală – se întâmplă doar în familiile social vulnerabile sau doar la sate. Nu este adevărat. Cazul deputatului Bolea confirmă acest lucru. (...) Se întâmplă în orice familie, din orice mediu. Problema ține de educația pe care o avem, de mentalitatea noastră. Pentru că o familie în care există violență, în care cresc copii, nu face altceva decât să transmită mai departe acest model. Fetițele învață să fie victime, iar băieții – să repete comportamentul tatălui.
Liliana Istrati subliniază că femeile care sunt victime ale violenței în familie ajung foarte greu să iasă din cercul abuzului, deoarece sunt confruntate simultan cu mai multe forme de violență: fizică, psihologică, economică și cu un abuz care este zilnic și repetitiv. „Le este foarte greu femeilor să iasă din cercul ăsta, mai ales când vorbim despre violența sexuală sau infracțiuni privind viața sexuală. Trauma în aceste cazuri este mult mai profundă.”
Un alt obstacol major identificat este lipsa unei rețele coerente de servicii specializate. Un exemplu este centrul integrat de la Ungheni specializat pentru victimele violenței sexuale în care sunt concentrate toate serviciile – psihologice, medicale, medico-legale și de asistență din partea poliției. Acesta se află în faza de pilotare și ar trebui extins la nivel național pentru a răspunde real nevoilor femeilor care trec prin forme grave de abuz.
Avem servicii, dar nu suficiente. Ne referim în special la împărțirea inegală a serviciilor pe zone geografice. Sunt regiuni în care nu avem centre specializate care să poată oferi asistență victimelor. Sunt atât servicii publice, cât și servicii oferite de organizațiile societății civile, dar ele sunt distribuite inegal. Aici trebuie să lucrăm – să acoperim toate necesitățile cetățenilor, indiferent de regiunea în care locuiesc.
Potrivit unui studiu realizat de Centrul pentru Drepturile Femeilor, în anul 2020, au fost raportate autorităților 12.970 de cazuri de violență domestică, înregistrându-se o creștere semnificativă față de anii anteriori. Un alt raport realizat de Centrul de Drept al Femeilor, aproape un sfert dintre bărbați și 20% dintre femeile din Republica Moldova consideră că „dacă o femeie nu opune rezistență fizică, nu poate fi considerat viol”, iar „dacă victima are o reputație proastă, cazul de asemenea nu poate fi considerat viol”. Aceste percepții sunt printre factorii principali care generează ciclul violenței.
