1 Mai – o zi cu o istorie de peste un secol, dedicată muncitorilor, revendicărilor sociale și solidarității internaționale
Republica Moldova marchează astăzi, 1 mai, alături de alte peste 80 de state din lume, Ziua Internațională a Muncii – o sărbătoare cu adânci rădăcini istorice, care celebrează lupta muncitorilor pentru drepturi sociale și condiții echitabile de muncă. Potrivit prevederilor legale, această zi este liberă pentru angajați și reprezintă, totodată, un prilej pentru confederațiile sindicale de a reaminti autorităților nevoia unor politici care să asigure un trai decent și demnitate la locul de muncă.
De la revoltele muncitorești din secolul XIX la sărbătoare internațională
Originea Zilei de 1 Mai se regăsește în mișcările muncitorești din secolul al XIX-lea, declanșate pe fondul industrializării accelerate. În acea perioadă, muncitorii lucrau între 12 și 16 ore pe zi, pentru salarii foarte mici, fără protecție socială sau siguranță la locul de muncă. În acest context, mișcările sindicale s-au coagulat în jurul cererii pentru o zi de muncă de opt ore.
Un punct de cotitură l-a constituit greva generală din 1 mai 1886 din Statele Unite, când sute de mii de muncitori au protestat pentru reducerea programului de lucru. În Chicago, manifestațiile au degenerat în violențe, culminând pe 4 mai cu incidentul din Piața Haymarket – o bombă aruncată în timpul unui protest a provocat moartea mai multor persoane și arestarea liderilor sindicali. Patru dintre aceștia au fost executați. Ei au devenit ulterior simboluri ale luptei pentru drepturile lucrătorilor.
În 1889, Congresul Internaționalei Socialiste, reunit la Paris, a hotărât ca data de 1 Mai să fie marcată anual ca Zi Internațională a Muncii, în memoria victimelor de la Haymarket și ca o platformă globală de revendicare sindicală.
Răspândirea și politizarea sărbătorii în secolul XX
De la sfârșitul secolului al XIX-lea, 1 Mai s-a impus treptat în Europa, America Latină, Asia și, mai târziu, în coloniile aflate în proces de eliberare. Muncitorii au cerut salarii decente, reducerea timpului de lucru, siguranță la locul de muncă și drepturi sociale.
În Uniunea Sovietică și țările comuniste, inclusiv în fosta RSS Moldovenească, 1 Mai a căpătat un caracter festiv oficial, cu parade, drapele și lozinci, dar și o puternică componentă ideologică. Participarea la manifestații era adesea obligatorie. În același timp, în țări occidentale precum Franța, Italia sau Germania, mișcările sindicale au continuat să folosească 1 Mai pentru a cere reforme economice și sociale, uneori confruntându-se cu autoritățile.
În Statele Unite, autoritățile au evitat oficializarea zilei de 1 Mai, tocmai din cauza originilor sale socialiste. În schimb, Ziua Muncii („Labor Day”) este celebrată în prima zi de luni din septembrie.
1 Mai astăzi: între petrecere și protest
După căderea regimurilor comuniste, 1 Mai a fost, în multe țări din Europa de Est, „rebranduită” ca o simplă zi liberă, asociată adesea cu picnicuri și evenimente de primăvară. Cu toate acestea, sindicatele din Republica Moldova și din alte țări continuă să marcheze această zi prin declarații publice, marșuri sau mitinguri, cerând salarii decente, protecție pentru lucrători și măsuri de combatere a sărăciei și inegalităților.
În contextul anului 2025, provocările pieței muncii au evoluat: automatizarea, creșterea costului vieții, digitalizarea forței de muncă și drepturile lucrătorilor din platformele online (precum Uber sau Glovo) sunt teme din ce în ce mai prezente în mesajele sindicatelor.
În Republica Moldova, Confederația Națională a Sindicatelor reamintește că munca decentă trebuie să rămână o prioritate, iar politicile guvernamentale ar trebui să asigure protecție reală pentru angajați, inclusiv salarii care să țină pasul cu inflația, condiții sigure de muncă și o legislație a muncii adaptată noilor realități.
Simbol al solidarității
Chiar dacă în unele locuri semnificația militantă a zilei s-a estompat, 1 Mai rămâne un simbol al solidarității internaționale între lucrători, un reper pentru drepturile sociale și pentru istoria mișcărilor muncitorești din ultimele două secole.
