«Săptămâna Europei»: ziua 1 — de la un discurs al lui Churchill la „Comunitatea cărbunelui și oțelului”
Vladimir Putin își pregătește marea paradă militară de 9 Mai, însă acea dată coincide cu «Ziua Europei», aniversarea fondării a ceea ce numim astăzi Uniunea Europeană, anterior: Comunitatea Europeană, Piața Comună sau, inițial, «Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului». Toată săptămâna, această rubrică va prezenta zilnic câte o fațetă a istoriei, prezentului și funcționării acestei Uniuni Europene care a asigurat opt decenii de pace, dar din care unii locuitori ai continentului încă ezită să facă parte.
„Comunitatea cărbunelui și oțelului”
Europa unită s-a construit fără Marea Britanie, deși discursul fondator al Europei de azi a fost cel al lui Winston Churchill despre „Statele Unite ale Europei”, rostit la Zürich în 1946… înainte ca UE să existe.
Într-adevăr, Winston Churchill a fost primul care a vorbit despre „Statele Unite ale Europei”, precum și despre „Cortina de Fier”, fără ca Londra să participe însă la formarea Europei unite. Șase au fost statele fondatoare: Franța, Germania, Italia și cele trei țări din Benelux – Belgia, Olanda, Luxemburg.
UE s-a format inițial pe baza unui nucleu dur, integraționist, constituit în interiorul Consiliului Europei (organizație uriașă, greoaie, încă existentă, din care fac parte teoretic și fostele state sovietice – mai puțin Rusia și Belarus – dar și Turcia). Cele șase țări au format, în 1951, un nucleu dur și au mers mai departe cu integrarea, rămânând, desigur, până astăzi și membre în Consiliul Europei (cele două organizații având, de altfel, același steag, cu cele 12 stele de aur pe fond albastru).
Pornind așadar din interiorul Consiliului Europei, cele șase țări au creat în 1951 CECO – "Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului" –, premergătoarea Comunității Europene (azi: Uniunea Europeană).
Astfel, punerea în comun a industriilor cărbunelui și oțelului ale Franței și Germaniei a dus la crearea embrionului a ceea ce este astăzi Uniunea Europeană.
Pentru generațiile de azi, o asemenea punere în comun a industriei grele și a mineritului pare un eveniment lipsit de strălucire, de „glamour”, dar Europa acelei vremi era departe de a se preocupa de „glamour”. Cărbunele și oțelul făcuseră posibil războiul. Propunerea de a le pune în comun era menită să facă războiul imposibil între membrii Comunității.
Ceea ce s-a și întâmplat: țările intrate în Uniunea Europeană – ajungându-se la 28, dar astăzi 27, după ieșirea Marii Britanii – nu au mai cunoscut niciun conflict între ele, în vreme ce marginile continentului – și ale Uniunii – au cunoscut distrugătoarele războaie din Balcani, iar acum cele declanșate de Rusia expansionistă: mai întâi în Caucaz, iar acum războiul din Ucraina... țară candidată la intrarea în UE, la fel ca Republica Moldova.
