Corespondență Dan Alexe // Raportul care șochează Franța: realitatea pericolului islamist intern
Unul din principalele subiecte care frământă societatea franceză în acest moment este raportul privind pericolul islamismului în țară, după decenii de nepăsare oficială. Raportul a fost comandat anul trecut chiar de către Emmanuel Macron și, după ce concluziile au fost făcute publice în urmă cu câteva zile, el va fi acum publicat, devenind accesibil publicului în totalitate.
Prin «islamism», raportul are mai ales în vedere organizația internațională a Fraților Musulmani, care este interzisă și considerată potențial teroristă până și în țări musulmane extrem de tradiționale și rigoriste, cum sunt Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite sau Egiptul. În schimb, Frații Musulmani sunt tolerați și pot opera în țări ca Turcia sau Qatar… sau Franța.
Raportul șocant ajunge la concluzia că Frăția Musulmană, infiltrată peste tot, dispunând de rețele extinse, organizații secrete, operând în cartiere cu totul islamizate, caută ca, până la urmă, să instaureze legea Sharia în Franța…
Ce este „Frăția Musulmană”?
În 1928, Hassan al-Banna fonda Frăția Musulmană în Ismalia, o suburbie a capitalei egiptene, Cairo.
Practicând un prozelitism virulent, niciodată negat de atunci, organizația a avut întotdeauna un singur scop: a recruta pentru a înființa, în cele din urmă, un stat islamic sub jugul legii Sharia. Aproape un secol mai târziu, este clar că Franța a devenit o poartă larg deschisă, căscată chiar.
Iată un raport realizat de experți ai consiliului de apărare al Franței care, pe parcursul a 75 de pagini documentate de serviciile de informații, creionează o imagine edificatoare a unei țări subminate din interior, ca într-o confirmare a romanului scriitorului Michel Houellebecq “Soumission” (Supunerea). Hazardul a făcut, de altfel, ca acel roman să apară, acum un deceniu, exact în ziua de 7 ianuarie în care a avut loc atentatul de la săptămânalul francez satirico-politic «Charlie Hebdo», când o bună parte din membrii redacției au fost măcelăriți de doi frați islamiști radicalizați.
Cel puțin 21 de instituții de confesiune musulmană au fost identificate ca fiind legate de mișcarea Frăției Musulmane. Există 114 școli coranice care sunt „atașate mișcării Frăției Musulmane”. Este un semn, potrivit autorilor, al unei „rigorizări a practicii religioase”, cu o „explozie a numărului de fete tinere care poartă "abaya" (veșmântul care acoperă tot corpul) și o creștere masivă și vizibilă a numărului de fetițe minore care poartă văl”.
Raportul în cauză enumeră asociații, cluburi sportive și cartiere întregi în care islamismul prosperă. Apoi enumeră 139 de lăcașuri de cult musulmane legate de Frăția Musulmană.
În timp ce mai multe țări precum Iordania, Arabia Saudită și Austria au interzis Frăția Musulmană, Franța ezită încă să facă acest pas. Asta în vreme ce un sondaj recent arată că 81% dintre francezi își doresc ca lupta împotriva islamului radical să devină o prioritate, pentru a nu se ajunge la situația paranoică din romanul lui Houellebecq «Supunere» (în arabă, "islam" înseamnă "supunere").
«Supunerea» lui Houellebecq
Care e subiectul romanului atât de discutat al lui Michel Houellebecq? Într-un viitor apropiat, Mohammed Ben Abes câștigă alegerile prezidențiale. Pentru a o bloca pe Marine Le Pen, președinta Frontului Național (primul partid al Franței, 32% din voturi în primul tur), stânga socialistă și dreapta moderată sprijină candidatul Frăției Musulmane (22% din voturi în primul tur).
Islamul este și religia despre care Houellebecq a spus odată, într-un interviu cu revista literară Lire, stârnind mare indignare, că e “religia cea mai cretină” («La religion la plus con, c’est quand même l’islam.»).
Romanul a ieșit și într-un moment de degradare a climatului intelectual în Franța, la puțin timp după apariția cărții lui Éric Zemmour, care flirtează cu extrema dreaptă: Le Suicide français (Albin Michel, 2014), carte a cărei teză este exact cea din romanul lui Houellebecq… Pe deasupra, într-un interviu cu Corriere della Sera, Zemmour, care e evreu, a devenit prima figură publică franceză ce evocă eventualitatea expulzării în masă a milioane de musulmani din Franța, pentru a evita un război civil.
Spre sfârșitul cărții, un partid musulman preia deja puterea în Belgia vecină. După schimbarea de regim în Franța, femeile încep să nu mai poarte minijupe. Toți evreii francezi emigrează în Israel. Sorbona devine universitate islamică.
