Corespondență Dan Alexe // Ar putea oare Londra să reintroducă o lege a «blasfemiei»?

Marea Britanie nu poate fi comparată cu Franța, țară în care laicitatea este înscrisă în Constituție. Dimpotrivă, până nu demult, Anglia a avut o lege care interzicea și — teoretic — pedepsea blasfemia, critica religiilor. Săptămâna aceasta, chiar, premierul britanic laburist — și fost avocat — Keir Starmer a fost târât indirect într-un proces intentat unui imigrant care a ars Coranul în public, după ce s-a dezvăluit că prim-ministrul a apărat deja un protestatar care a ars steagul SUA în 2001.

Imigrantul turc (de etnie armeană) Hamit Coskun, în vârstă de 50 de ani, a apărut în fața tribunalului de la Londra, acuzat de tulburarea ordinii publice în scopul de a provoca „hărțuire, alarmă sau suferință”, după ce, în luna februarie, a dat foc unui Coran în fața Ambasadei Turciei.

Coskun insistă că este nevinovat și intenționează să ardă exemplare din Coran și în alte orașe, iar avocații săi susțin că el are dreptul de a protesta pașnic în temeiul articolului 10 al Convenției privind drepturile omului.

Inculpatul susține că protestează împotriva președintelui turc Recep Tayyip Erdoğan, acuzând Turcia că devine o „bază pentru islamiștii radicali”. El a mai spus că acționează „pentru Salwan Momika”, un refugiat irakian cunoscut pentru arderea de copii ale Coranului în 2023, dar care a fost împușcat mortal în Suedia în ianuarie 2025.

Legile blasfemiei - o moștenire a intoleranței

Asemenea legi există practic în toate țările musulmane. În multe asemenea țări musulmane, blasfemia se pedepsește cu moartea.

Și în Occident, unele țări au încă asemenea legi arhaice în codul penal, chiar dacă ele nu sunt niciodată aplicate.

Franța sau Belgia nu au însă legi ale blasfemiei (cum nu au, de pildă, nici Statele Unite, deși acolo profanarea în public a drapelului poate fi sever pedepsită). Unele țări europene, precum Austria, Danemarca, Finlanda, Italia și Olanda, au încă legi care limitează dreptul la blasfemie, însă doar sub formă de relicvă, niciodată aplicată.

În termeni practici, în Europa există doar două cazuri aparte: Grecia și Germania. În Germania, chiar dacă nu e aplicată, legea poate duce, teoretic, până la trei ani închisoare pentru blasfemie. Recent, s-a aplicat în cadrul procesului unui cetățean german care imprimase părți din Coran pe hârtie igienică.

În Marea Britanie, o asemenea lege a blasfemiei se aplica doar creștinismului (în vreme ce în Germania, de pildă, deși neaplicată, legea se aplică tuturor religiilor). Ultima oară când a fost invocată în Anglia a fost în 2007, când un grup creștin fundamentalist a dat în judecată BBC-ul pentru un show comic în care se făcea aluzie că Isus ar fi fost gay. Plângerea a fost respinsă de tribunal, întrucât legea nu se aplica reprezentărilor artistice. Un an mai târziu, legea a fost abolită.

Consiliul Europei a cerut de mai multe ori țărilor membre abolirea respectivelor legi, așa cum s-a întâmplat în Marea Britanie, în numele dreptului la exprimare… drept care este pus în discuție din ce în ce mai mult, mai ales în urma masacrului comis, în 2015, în numele religiei de către fundamentaliști islamici, la sediul revistei satirice Charlie Hebdo din Paris.

În Grecia, în schimb, unde apără doar religia ortodoxă, pedeapsa cu închisoarea pentru blasfemie poate merge până la doi ani închisoare. Spre deosebire de Germania, în Grecia legea e încă aplicată, deși pedepsele sunt cu suspendare.