Între seceră și ciocan: amintiri din anii negri ai sovietizării
Evenimentele tragice din primii ani de sovietizare, marcați de foametea organizată, deportări și colectivizare forțată, au fost aduse în fața publicului la Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu”. În cadrul evenimentului „Între seceră și ciocan: ținutul dintre Nistru și Prut ca vale a plângerii”, participanții au discutat despre ororile prin care au trecut oamenii în acea perioadă dezastruoasă.
Discuțiile au avut punct de plecare „Cartea foametei” de Larisa Turea, un volum bazat pe materiale din arhive, precum și pe mărturiile supraviețuitorilor foametei.
„O cronică cutremurătoare a durerii, dar și a rezistenței poporului basarabean în fața dezumanizării, dar și în fața ideologiei totalitare staliniste. Prin lectură, prin momente artistice și reconstituiri sonore, dorim să redăm glas celor care au fost supuși la tăcere”, menționează vicepreședintele Uniunii Scriitorilor, Ivan Pilchin.
„Cu regret, consecințele acestui dezastru social și cultural le simțim până astăzi. De asta am și acceptat ideea acestui proiect pentru a veni și în bibliotecile capitalei. Anul trecut, am avut întâlniri foarte frumoase în teritoriu”, povestește scriitoarea Larisa Turea.
Mădălina Ciocanu, revenită din Statele Unite, unde s-a aflat 15 ani, a compus o piesă muzicală inspirată din trecutul dureros, despre care, spune ea, cunoștea prea puțin.
Am început să citesc mult despre trecut. „Cartea foametei” a fost una dintre ancorele acestei realizări cum trecutul a fost pervertit, a fost modificat și cum aceste modificări și aceste perversiuni acum reverberează.
„Cartea foametei” a fost sursa de inspirație pentru spectacolul „1946” la Teatrul „Luceafărul”, prezentat în mai multe localități ale țării, iar recent, și la București.
„E și istoria lor, și la ei, la fel, s-a întâmplat. Nu știu dacă și acolo s-a vorbit foarte mult despre acest eveniment, dar am fost cu acest spectacol și la Brăila. După spectacol, a fost foarte multă lume dornică să povestească istoriile lor, ce li s-a întâmplat lor, familiilor lor”, spune directoarea Teatrului „Luceafărul”, Vitalia Grigoriu.
„Eu cred că această carte trebuie tradusă numaidecât și în limba rusă. Să fie citită în Găgăuzia și pe malul stâng al Nistrului și de mulți politicieni de la Chișinău”, subliniază scriitorul Victor Prohin.
Larisa Turea a lucrat la „Cartea Foametei” timp de patru decenii. Au apărut cinci ediții, iar una dintre ele a văzut lumina tiparului la București, cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.
