Cum se votează în Parlamentul UE și de ce unii români votează împotriva Republicii Moldova?
Parlamentul European, reunit în ședință plenară, a votat miercuri, 18 iunie, o rezoluție pregătită de raportorul europarlamentar socialist eston Sven Mikser, rezoluție care laudă progresele Chișinăului în drumul său spre UE, pornind de la rapoartele Comisiei Europene din 2023 și 2024. În rezoluția finală, adoptată cu o foarte largă majoritate a deputaților prezenți, Republica Moldova este lăudată cum rareori s-a întâmplat cu o țară candidată. Un text foarte pozitiv, care anticipează începerea efectivă a negocierilor de aderare.
Cum se întâmplă însă de obicei, au existat și unele amendamente propuse de partide sau europarlamentari pentru a fi introduse în textul final, unele acceptate, altele respinse, însă atrage atenția un amendament introdus de deputata de extremă dreaptă franceză Sarah Knafo (amendamentul 5), care spunea: «[Parlamentul European] se opune aderării Moldovei la UE».
Acel amendament a fost respins cu o largă majoritate: 517 voturi contra, 99 pentru și doar 24 abțineri.
Surprinzător e că printre cei 24 care s-au abținut, arătând astfel că se opun, chiar dacă nu au votat formal împotrivă, aderării Moldovei la UE, s-au aflat deputații români neafiliați vreunui partid european (pentru că n-au fost acceptați de nimeni) Diana Șoșoacă, alături de colegul ei Luis Lazarus, cei doi abținându-se să voteze asupra amendamentului care propunea ca Parlamentul European să se opună aderării Republicii Moldova la UE.
Cum se votează în Parlamentul UE și care sunt alianțele și dușmăniile, deseori nerecunoscute, între partidele chiar antieuropene?
Printre cei care s-au mai abținut de la a vota un amendament — introdus așadar de o franțuzoaică extremistă și din părinți imigranți, Sarah Knafo, dar respins în final — care cerea Parlamentului European să respingă candidatura Moldovei la UE s-au numărat și figuri colorate și bine cunoscute în Franța, precum Nadine Morano, un fel de Șoșoacă a Franței, eurodeputată de altfel din partea celui mai important partid (pro-) european: PPE, creștin-democrații, Partidul Popular European.
Tot așa, rămânând la francezi, printre cei 99 care s-au opus pe față, iar nu doar s-au abținut, nu este, desigur, surprinzător să regăsim figuri precum Marion Maréchal (nepoata lui Marine Le Pen, șefa extremei drepte franceze, din partea ECR — euroscepticii anti-europeni, din care fac parte și membrii români din AUR); dar și mulți polonezi, italieni și scandinavi sau naționaliști flamanzi din felurite partide antieuropene.
Tot așa, nu este deloc surprinzător să descoperim că printre cei 99 de europarlamentari care au votat împotriva primirii Moldovei în UE (altfel zis în favoarea amendamentului respins care cerea asta) se numără 4 (patru) francezi membri ai principalei formațiuni politice transnaționale europene, creștin-democrații (PPE): François-Xavier Bellamy, Laurent Castillo, Christophe Gomart, Céline Imart.
Ceilalți care au votat de asemenea pentru amendamentul care ar fi respins R. Moldova se împart între cele trei formațiuni extremiste sau anti-europene, grupări care reprezintă împreună aproape 200 din cei 720 de europarlamentari.
Mai multe învățăminte foarte importante pot fi trase de aici: — în primul rând că cei 200 de extremiști de dreapta din cei 720 de europarlamentari nu vor putea forma niciodată o minoritate de blocaj, indiferent de conținutul legislației propuse. Chiar și în cazul de față, mai puțin de jumătate din cei 200 s-au opus viitoarei primiri a Republicii Moldova. Suntem departe de spaima de anul trecut, înainte de alegerile europene din mai 2024, când se credea că există pericolul unei dislocări din interior a Europei din pricina extremiștilor.
Sigur, partidele radicale de dreapta au învins rivalii de centru-dreapta din Olanda, unde „Partidul Libertății” lui Geert Wilders a putut dirija din umbră guvernul, înainte de a se retrage, dar și în Italia, unde Fratelli d’Italia ai Giorgiei Meloni domină blocul de dreapta care a câștigat în 2022, alături de Lega lui Matteo Salvini. Dar dacă în Italia ei au format o coaliție și conduc împreună, în schimb, în Parlamentul European, Fratelli d’Italia ai Giorgiei Meloni și Lega lui Matteo Salvini activează în formațiuni politice total opuse. De pildă, cei ai Giorgiei Meloni sunt pro-NATO și anti-Putin, pe când cei ai lui Salvini votează exact invers.
Spaima că partidele extremiste („suveraniste”, cum preferă să-și zică) s-ar putea uni la nivel european este așadar mult exagerată, deși un ideolog apropiat lui Donald Trump, Steve Bannon, a încercat să ajute, împreună cu maghiarul Viktor Orban, formarea unei asemenea formațiuni suveraniste „transnaționale” (ceea ce este oricum o contradicție în sine: „internaționala ultranaționaliștilor”). Realitatea este așadar mult mai puțin neliniștitoare decât pare.
În Parlamentul European, așadar, extremiștii/suveraniștii sunt împărțiți în trei partide transnaționale, care nu se înțeleg între ele. De pildă, «Patrioții pentru Europa», al treilea grup ca număr din Parlament, a refuzat, sub influența Fideszului lui Viktor Orban, din Ungaria, să-i primească pe cei șase români din AUR, care au intrat atunci în grupul „suveranist” mai mic, ECR (Europa Conservatorilor și Reformiștilor), dar și românii din AUR au rămas doar trei din șase (din 720 de europarlamentari, printre care 33 de români), după ce trei dintre ei — jumătate — au părăsit grupul AUR, și anume: Claudiu Târziu, Cristian Terheș și Șerban Sturdza.
Așa încât, dacă cei șase români din AUR nu se pot înțelege între ei și au plecat în direcții diferite (ca să nu mai vorbim de faptul că nici ei n-au dorit să aibă nimic de-a face cu Diana Șoșoacă), cu atât mai puțin putem crede în spectrul unei alianțe a extremiștilor la nivel european.
Înțelegând toate astea, așadar, Șoșoacă și umbra ei, Lazarus, doar s-au „abținut” de la votul privind Moldova. Aderarea viitoare a Chișinăului nu va depinde așadar de o prea mult exagerată opoziție a extremiștilor din Parlamentul European (și a unor creștin-democrați francezi), ci doar de mersul negocierilor de aderare. Și să nu uităm că una din principalele prerogative ale Parlamentului de la Bruxelles este votarea și acceptarea noilor aderări. Degeaba ar fi de acord cele 27 de guverne, dacă Parlamentul zice NU… Sau invers!
Ceea ce s-a întâmplat însă acum cu rezoluția despre R. Moldova arată că spaima de până acum era exagerată.
