Corespondență Dan Alexe // Europa prelungește sancțiunile, dar finanțează încă războiul din Ucraina: 15% din petrolul UE e rusesc
Țările UE au prelungit, luni, 30 iunie, sancțiunile comerciale împotriva Rusiei cu șase luni — pregătindu-se, în același timp, să acorde Slovaciei o ușurare financiară pentru măsuri suplimentare. Sancțiunile comerciale, în valoare de aproximativ 140 de miliarde de euro pe an în interdicții de import și export și 210 miliarde de euro în active blocate ale băncii centrale, au fost prelungite în unanimitate până la 31 ianuarie 2026, printr-o decizie a Consiliului UE.
În același timp, 15% din petrolul care ajunge în UE este rusesc, ceea ce înseamnă că, indirect, Europa finanțează războiul din Ucraina. Sigur, procentul de hidrocarburi rusești din Europa era 45% spre 50% înainte de invadarea Ucrainei, dar 15% înseamnă, în continuare, a șasea parte, beneficiind în special Ungariei și Slovaciei.
Sigur, nu e un secret că principalele obstacole în calea renunțării totale la hidrocarburile rusești rămân cele două țări răsăritene, foste comuniste și filo-ruse, Ungaria și Slovacia. Ambele beneficiază de o clauză de excludere de la aplicarea totală a sancțiunilor și este adevărat că, înainte de războiul din Ucraina, Slovacia depindea aproape total de petrolul și gazele din Rusia.
De altfel, este aproape miraculos că s-a ajuns la unanimitate în prelungirea sancțiunilor impuse Rusiei cu șase luni, până în ianuarie 2026, dat fiind că premierul slovac, Robert Fico, refuza până acum să semneze pachetul de sancțiuni, care a necesitat acordul unanim al celor 27 de țări ale UE, în încercarea de a obține concesii.
Bratislava dorea trei concesii: garanții că firmele slovace nu vor fi acționate în justiție pentru încălcarea contractelor cu firme rusești; înlocuirea taxelor de tranzit pierdute; și promisiunea că un plan de sancțiuni nu va fi aprobat de ceilalți 26 fără sprijinul deplin al Slovaciei (deși Fico avea aici și sprijinul tacit al maghiarului Viktor Orban).
Unii experți afirmă chiar că importurile UE din Rusia ating 18% din nevoile Europei, cel puțin până în august – ceea ce înseamnă chiar puțin mai mult decât importurile totale de GNL din SUA. Asta face din Rusia, în continuare, al doilea cel mai mare furnizor al Europei, după Norvegia.
Trebuie remarcat, însă, că, până acum, președintele SUA, Donald Trump, s-a abținut să facă același lucru și să vizeze Moscova cu sancțiuni, chiar dacă a amenințat că va face acest lucru în numeroase ocazii.
Sancțiunile impuse de Washington ar putea, de asemenea, să convingă unele țări din UE, cum ar fi Ungaria – condusă de Viktor Orban, aliatul lui Trump, dar și prietenul și admiratorul lui Putin – să accepte măsuri și mai dure împotriva Rusiei, în ciuda îngrijorărilor exprimate cu privire la eficacitatea acestora.
Diplomații UE familiarizați cu dosarul notează că un anumit punct ar necesita consimțământul american: reducerea plafonului prețului petrolului rusesc din G7 la 45 de dolari. Plafonul s-a menținut la 60 de dolari timp de ani de zile, chiar dacă prețurile petrolului s-au tranzacționat sub acest nivel.
Cel de-al 17-lea pachet legislativ al UE, adoptat pe 20 mai, include pe lista neagră mai multe persoane și vizează flota din umbră a Rusiei. În ceea ce privește aceasta din urmă, UE a vizat peste 300 de nave, pe care blocul comunitar le consideră folosite de Moscova pentru a eluda sancțiunile, în special exportul de petrol.
Având în vedere că se crede că 600 de ambarcațiuni fac parte din flotă, obiectivul măsurilor viitoare este de a adăuga cât mai multe, chiar dacă diplomații europeni recunosc că este dificil să găsească dovezi care să reziste în instanță și să ateste că Kremlinul finanțează navele.
Există, de asemenea, ideea de a elimina peste 20 de bănci rusești din sistemul de plăți internaționale SWIFT, chiar dacă majoritatea băncilor mari ale țării au fost deja vizate.
