Ediție specială la Moldova 1, dedicată victimelor deportărilor: Păstrarea memoriei este o responsabilitate a întregii societăți, susțin istoricii
Victimele regimului stalinist au nu doar povești tulburătoare de spus, ci și o lecție importantă pentru generațiile de astăzi. Totodată, deși au trecut 76 de ani de la cea mai mare operațiune de deportare în masă a basarabenilor, pusă în aplicare în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, societatea are responsabilitatea să păstreze memoria, să nu uite aceste crime, au declarat, pe 6 iulie, invitații unei ediții speciale de la Moldova 1, dedicate victimelor deportărilor staliniste.
În vara anului 1949, în cadrul operațiunii „Sud”, peste 35 de mii de basarabeni au fost urcați cu forța în vagoane de vite și trimiși în Siberia. Țărani, intelectuali, femei, copii și bătrâni au fost smulși din casele lor în miez de noapte, fără drept de apel. Cei considerați de regimul comunist „dușmani ai poporului” au devenit victimele unei epurări sociale și etnice minuțios planificate la Moscova.
Printre cei care au trecut prin acest coșmar se numără Margareta Cemîrtan, invitată, pe 6 iulie, în platoul Moldova 1. Deportată la doar șase ani, ea își amintește cum o mașină militară a intrat în curtea casei lor, iar tatăl, copleșit de neputință, a izbucnit în lacrimi.
„Nu ne-au spus unde mergem, noi nu știam de Siberia. Tata nu era bogat, nu era în partid, nu era în război. Și, totuși, ne-au urcat în mașină... Tata striga: pentru ce? pentru ce? Nu credeam că poate ajunge aceasta la noi”, a povestit Margareta Cemîrtan.
Chiar și la peste șapte decenii distanță, procesul de reabilitare a victimelor este încă în desfășurare, a subliniat Maria Gogu, șefă de direcție la Agenția Națională a Arhivelor.
De curând, Agenția Națională a Arhivelor a deschis toate dosarele represiunilor politice și a lansat o platformă online, unde oricine poate accesa dosarele rudelor deportate de puterea comunistă.
Potrivit lui Igor Cașu, directorul Agenției Naționale a Arhivelor, deschiderea acestor dosare este „o formă de justiție morală”.
„A fost un drum lung până am ajuns la această realitate - să avem toate dosarele într-un singur loc, este foarte important acest lucru. (...) Avem peste 100 de mii de persoane care se regăsesc în aceste dosare, avem o serie de represiuni care se regăsesc în aceste dosare”, a relatat Igor Cașu.
Aceste dosare prezintă interes ca sursă a epocii, dar ele au fost scrise de mâna ocupantului sovietic. Pe lângă aceste dosare, mărturiile vii ale victimelor sunt cele care confirmă și redau ororile regimului, a subliniat Ludmila Cojocaru, doctor în istorie.
„Victimele ororilor staliniste au lucruri importante de spus, iar pentru memoria lor trebuie să luptăm, cultura memoriei nu este un dar, pentru asta trebuie să depunem eforturi și aceste eforturi trebuie conjugate. Toate instituțiile statului, împreună cu comunitățile locale, putem reuși”, a declarat Ludmila Cojocaru, la Moldova 1.
CITIȚI ȘI:
