Corespondență Dan Alexe // Marele joc NATO: cum își strecoară țările proiecte naționale în apărarea colectivă
În conferința sa de presă de duminică în care a anunțat acordul comercial privind tarife de 15% pentru produsele europene, președintele s SUA Donald Trump a ținut să amintească faptul că la recentul summit NATO, țările membre ale Alianței ale a captat să cheltuiască 5% din PIB pentru apărare.
Până acum era vorba de 2%… Cei 5% se împart între 3,5% din PIB destinați direct apărării, pentru toate cele 32 de țări membre, și 1,5% pe care fiecare țară e liberă să-i cheltuiască cum vrea, pe proiecte ce au, teoretic, de-a face cu apărarea.
Pe ce caută însă unele țări să cheltuiască cei 1,5% suplimentari?
Multe din țările europene din NATO caută să profite de acea marjă de 1,5%, care e lăsată la latitudinea fiecăruia din cei 32 de membri ai Alianței, pentru a vârî acolo orice are fie și de departe o implicație militară.
Este vorba în special de țările care și până acum au cheltuit cu mult sub 2% din PIB pentru apărare, ca să nu mai vorbim de 5% – țări precum Italia, Belgia sau, mai ales, Spania. Spania abia dacă ajunge să cheltuie 1,2% pentru apărare. Italia este, de asemenea, sub 2%.
Aici intervin o serie întreagă de jocuri naționale. Acceptând cei 5% ceruți de Trump, țările știu că e vorba de 3,5% – ceea ce este enorm până și pentru o țară ca Franța, singura putere nucleară a Uniunii Europene – la care se adaugă 1,5% de cheltuieli socio-economice sau de infrastructură, care pot avea o finalitate militară.
Așa se face că Spania vrea să introducă aici, de pildă, cheltuielile pentru extinderea rețelei de internet rapid la țară, în sate, ceea ce, se spune, ar fi util în caz de război, căci e nevoie de o rețea solidă de telecomunicații.
La fel, Italia ar dori să introducă în această rubrică prețul unui pod faraonic care ar lega Sicilia de Italia propriu-zisă. Guvernul italian al Giorgiei Meloni a calculat acest pod la un cost de 13,5 miliarde de euro, ceea ce, pentru Italia, ar fi desigur un impuls semnificativ pentru atingerea obiectivului de 5% al cheltuielilor de apărare ale NATO, mai ales că Roma nu a atins nici măcar 1,5% anul trecut.
„Spania nu se poate angaja în direcția unui obiectiv specific de cheltuieli militare”, i-a scris joia trecută premierul socialist spaniol Pedro Sánchez șefului civil al NATO, Mark Rutte. Având în vedere că Spania cheltuiește doar 1,2% din PIB-ul său în acest moment (mult sub obiectivul de 2% convenit în 2014), cererea unei scutiri din partea Madridului nu este deloc o surpriză.
Cei 5% de cheltuieli militare din NATO se arată astfel deja a fi un mare show mediatic pentru fiecare din cele 32 de țări membre.
Cât despre podul italian Stretto di Messina, compania de stat care a câștigat licitația pentru proiectarea, construirea și operarea construcției va trebui să dovedească că este vorba de o măsură importantă de apărare civilă, deoarece podul va putea transporta tancuri și alte echipamente grele.
Dar cine dintre Rusia, China, Coreea de Nord sau Iran va încerca vreodată o debarcare amfibie în Marea Mediterană?
