Fostul președinte al României, Ion Iliescu, a murit la vârsta de 95 de ani: 7 august, zi de doliu național peste Prut
Ion Iliescu, primul președinte al României post-comuniste, a murit marți, 5 august, la vârsta de 95 de ani. Acesta s-a stins după aproape două luni petrecute în spital. Guvernul României a convocat o ședință de urgență pentru aprobarea hotărârii de guvern privind declararea zilei de 7 august zi de doliu național, în memoria fostului președinte Ion Iliescu.
„Cu profund regret, Guvernul anunță încetarea din viață a fostului președinte al României, domnul Ion Iliescu. Fostul președinte al statului român a decedat astăzi, 5 august 2025, la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu”. Guvernul României transmite condoleanțe familiei și tuturor celor apropiați! Detaliile privind programul funeraliilor de stat organizate în onoarea fostului șef al statului român Ion Iliescu vor fi comunicate în perioada următoare”, transmite Guvernul de la București.
Ion Iliescu a fost internat în Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” pe 9 iunie, cu probleme respiratorii, medicii stabilind ulterior că suferea de cancer pulmonar, a transmis Digi24.ro.
„Cu profund regret, Guvernul anunță încetarea din viață a fostului președinte al României, domnul Ion Iliescu. Fostul președinte al statului român a decedat astăzi, 5 august 2025, la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu”. Guvernul României transmite condoleanțe familiei și tuturor celor apropiați! Detaliile privind programul funeraliilor de stat organizate în onoarea fostului șef al statului român Ion Iliescu vor fi comunicate în perioada următoare”, transmite Guvernul de la București.
Născut la data de 3 martie 1930, în perioada Regatului României, Ion Iliescu a fost o figură centrală a scenei politice românești în perioada de tranziție de după 1989, ocupând funcția de președinte al României în trei mandate: provizoriu în 1990 ca președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale între 22 decembrie 1989 și 20 mai 1990, apoi ales prin vot popular în 1990–1992, 1992–1996 și 2000–2004, amintește Calea Europeană.
Aceeași sursă amintește că Ion Iliescu a fost format ca inginer cu studii la Moscova în perioada comunistă, a fost membru al aparatului Partidului Comunist Român și a avut o carieră în structurile statului înainte de a fi marginalizat politic în anii ’80 de Nicolae Ceaușescu. Revenirea sa în prim-plan s-a produs în contextul Revoluției din decembrie 1989, când a preluat conducerea Consiliului Frontului Salvării Naționale, organismul care a asigurat tranziția de la regimul comunist.
Între dosare penale legate de Revoluție și aderarea României la NATO
Primul său mandat, început în 1990, a fost marcat de controverse majore. Printre momentele cele mai disputate se numără evenimentele violente din Piața Universității și intervențiile minerilor în București din 13-15 iunie 1990, cunoscute ca Mineriade. Aceste episoade au generat critici interne și internaționale privind respectarea drepturilor omului și gestionarea instituțională a protestelor.
În plan geopolitic, tot în această perioadă România a început formal parcursul său european. În 1995, guvernul condus de Nicolae Văcăroiu (susținut de președintele Iliescu) a depus cererea oficială de aderare la Uniunea Europeană. În același an, la 21 iunie 1995, principalele forțe politice românești, inclusiv formațiunea condusă de Iliescu, au semnat Declarația de la Snagov, un angajament național privind integrarea europeană, considerat un moment rar de consens politic într-o perioadă altfel marcată de polarizare, relatează caleaeuropeana.ro.
După pierderea alegerilor în 1996, Iliescu a revenit la Cotroceni în urma scrutinului prezidențial din 2000, într-un context de profundă criză economică și socială, fiind ales de români turul al doilea de scrutin în detrimentul controversatului om politic extremist Corneliu Vadim Tudor. Cel de-al treilea mandat al său a fost considerat mai puțin conflictual și mai orientat spre obiective strategice majore.
Potrivit aceleiași surse, printre cele mai importante realizări din perioada 2000–2004 se numără aderarea României la NATO în martie 2004 și încheierea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană în decembrie același an, deschizând calea pentru integrarea formală din 2007. În această etapă, România a beneficiat de sprijin diplomatic consolidat din partea aliaților occidentali, într-un efort de modernizare instituțională și ancorare euro-atlantică.
De-a lungul anilor, Ion Iliescu a fost implicat în dosare penale legate de evenimentele din timpul Revoluției din decembrie 1989 și de Mineriadele din 1990. În ambele cazuri, procurorii au formulat acuzații de crime împotriva umanității, susținând că fostul președinte ar fi avut un rol decisiv în coordonarea acțiunilor represive. Iliescu a negat constant orice responsabilitate penală, afirmând că a acționat în interesul stabilității și al democratizării României. Procesele au fost îndelungate, marcate de sincope procedurale, retrimiteri în cameră preliminară și critici din partea societății civile și a liderilor diferitelor vremuri pentru lipsa de progres. Până la momentul decesului, Ion Iliescu nu a fost condamnat definitiv în niciunul dintre aceste dosare.
Figura lui Ion Iliescu rămâne complexă și disputată în spațiul public românesc, mai notează Calea Europeană. Deopotrivă creditat pentru menținerea stabilității în primii ani de tranziție și criticat pentru moștenirea represivă a începutului anilor ’90, fostul președinte este astăzi asociat atât cu originile democrației românești postcomuniste, cât și cu dificultățile și ambiguitățile care au marcat această perioadă.
