Un nou președinte în Polonia: UE urmărește cu mare atenție o posibilă derivă iliberală
După ce a câștigat alegerile la limită, populistul Karol Nawrocki va depune jurământul miercuri, 6 august, ca președinte al Poloniei. Această victorie a venit ca o lovitură dură pentru Donald Tusk, premierul liberal și pro-UE, care conta pe un aliat în președinție pentru a-i susține reformele pro-europene și din justiție, pentru a repara abuzurile fostului guvern conservator al partidului populist Lege și Justiție (PiS).
Noul președinte Nawrocki s-a confruntat apoi cu o serie de acuzații în timpul campaniei sale electorale, de la promovarea propriei sale cărți sub un pseudonim (lucru recunoscut), la huliganism în fotbal (precum șeful partidului românesc AUR, George Simion, care are interdicție de intrare în R. Moldova) și proxenetism (negat cu vehemență).
Europa urmărește acum cu mare atenție o posibilă derivă iliberală pe care ar putea-o aduce noul președinte, opus activismului LGBT sau avortului, în această țară, Polonia, care a avut un Papă și pentru care catolicismul este văzut ca făcând parte din identitatea națională.
Sigur, Parlamentul deține cea mai mare parte a puterii în Polonia, dar președintele poate bloca prin veto legile.
De pildă, în timp ce premierul Tusk consideră că aderarea Ucrainei la NATO este esențială pentru securitatea Poloniei, Nawrocki a declarat recent că nu ar ratifica-o în calitate de președinte, deoarece acest lucru ar putea atrage alianța într-un război cu Rusia.
Președintele este ales în Polonia pentru un mandat de cinci ani. Șeful statului are un rol important în politica externă, numește premierul și membrii cabinetului, iar în caz de război este comandant suprem al forțelor armate.
Dușmănia între cele două tabere, conservatorii conduși din umbră de jumătatea de gemeni Jarosław Kaczyński și tabăra premierului Tusk, e veche.
E vorba chiar de o ură totală, nu doar personală, dar de dimensiuni metafizice, având consistența tragediilor antice sau shakespeariene. Guvernul polonez s-a opus, de pildă, ca Tusk să devină președinte al Consiliului European (2014–2019), deși funcția este extrem de prestigioasă, Tusk având atunci rangul internațional al unui șef de stat.
La polonezi nu e nici măcar vorba de cine știe ce divergențe ideologice. Cei doi, Kaczyński și Tusk, pot fi catalogați ca fiind amândoi de centru-dreapta. Kaczyński este creștin-conservator, Tusk e liberal. Dar ura urcă până la perioada în care Tusk era șeful guvernului polonez, iar defunctul frate geamăn al lui Kaczyński, Lech, era președinte.
Tusk l-a împiedicat atunci, în 2009, pe Lech Kaczyński să vină la summiturile UE de la Bruxelles, unde el, Tusk, reprezenta Polonia.
După moartea lui Lech Kaczyński, împreună cu mulți membri ai guvernului, într-un accident de avion în Rusia, unde se afla în vizită oficială pentru a comemora – tocmai – masacrul trupelor poloneze la Katyn, în al Doilea Război Mondial, de către trupele lui Stalin, supraviețuitorul dintre gemenii Kaczyński, Jarosław, a rămas cu convingerea definitivă că accidentul de avion care i-a omorât fratele a fost provocat de Putin și ascuns de Tusk.
Dar, în aceeași logică, el este convins că premierul de atunci, Tusk, pe care cei doi gemeni îl dușmăneau deja, a împiedicat o anchetă adevărată în cazul accidentului.
Cu omul lui Kaczyński devenit acum președinte, lupta se anunță strânsă, iar Europa așteaptă primul incident de la Varșovia.
