Giurgiuleștiul, sat „domnesc”: Cum se numea localitatea în anul 1593 și de la cine ar fi cumpărat-o Ștefan cel Mare
Cel mai sudic sat din Republica Moldova, Giurgiulești, se mândrește cu o istorie de secole. Aflat astăzi la granița dintre România și Ucraina, satul Giurgiulești a fost o localitate domnească, arată documentele de arhivă.
Primărița localității, Tatiana Gălățeanu, a relatat, la emisiunea „Popas Turistic” de la Radio Moldova, realizată de Daniela Gherman, că satul i-a aparținut lui Ștefan cel Mare.
„Într-un ispisoc al lui Aron Voievod din 1593, este menționat că satul Turțulești, pe atunci se numea așa, a fost donat mănăstirii de la Muntele Sinai de către Petru Voievod, feciorului natural al lui Ștefan cel Mare. Tot în acest document, mai era menționat că Ștefan cel Mare l-a procurat de la nepoții logofătului Neagoe. A procurat satul și alte câteva sate alăturate, cu 30 de zloți tătărești”, a povestit primărița, la Radio Moldova.
Astfel, istoria scrisă a satului începe la sfârșitul secolului XVI, dar localnicii cred că acesta este și mai vechi, fapt demonstrat și de descoperirile arheologice din regiune. Alt lucru cu care se pot mândri giurgiuleștenii este faptul că la ei în sat au fost descoperite bucșe de sceptru vechi, care datează din perioada eneolitică, adică cele mai vechi obiecte din aur găsite pe teritoriul actual al R. Moldova. Aceste obiecte pot fi admirate la Muzeul Național de Istorie a Moldovei.
„Bucșele astea de sceptru sunt piesele cele mai vechi din aur care au fost descoperite pe teritoriul Republicii Moldova. Piese mai vechi, din metal nobil, nu sunt cunoscute în alte părți. Au fost găsite în mormântul numărul patru dintr-o necropolă descoperită la Giurgiulești. Mormântul era al unui adult care avea un inventar foarte bogat. Pe lângă bucșele respective, avea diferite brățări, inele, la fel din aur, sulițe, sceptru din lame de silex”, a enumerat arheologul Eugen Mistreanu.
Potrivit arheologului, piesele respective sunt datate cu anul 4400 înainte de Hristos.
Locuitorii din Giurgiulești se mai mândresc și cu stejarul lui moș Andrei, care este un loc de popas cu o istorie deosebită. Potrivit legendei, acesta a fost sădit dintr-o mlădiță de nuia de către un oarecare moș Andrei. În prezent, acest stejar face parte din traseul turistic al satului.
„Aici a existat o pădure mare de stejari și, probabil, țăranii care trăiau în zona asta voiau să cultive cereale și, atunci, au hotărât să scoată pădurea ca să prelucreze terenul. Din toată munca asta de a scoate pădurea au rămas cu stejarul ăsta, că n-au putut să-l scoată”, relatează primărița Tatiana Gălățeanu.
Ea a mai spus la Radio Moldova că stejarul a rezistat multor încercări ale oamenilor de a-l „doborî”. În prezent, copacul este atât de mare, încât nici patru sau cinci persoane nu pot să îl cuprindă. Vârsta stejarului ar fi, potrivit estimărilor sătenilor, de peste 200 de ani.
„Au încercat atunci țăranii, probabil, cu niște instrumente, cu un cal, cu o căruță, cu un bou, dar n-au putut să-l scoată. Pe timpul sovieticilor, au încercat cu tractoare, au încercat cu buldozere și n-au reușit să-l scoată. Și, atunci, când au văzut că nu reușesc să-l scoată, l-au lăsat și stejarul a crescut până în zilele noastre”, a mai povestit Tatiana Gălățeanu.
În prezent, satul este o adevărată atracție turistică. Oaspeții pot vizita, de asemenea, muzeul localității sau Portul Internațional Liber Giurgiulești, unicul din Republica Moldova accesibil pentru navele maritime.
Autor: Valeria Cîrjeu, stagiară
