Fost ministru de Externe, dezvăluiri despre proclamarea independenței R. Moldova: De ce SUA și aliații occidentali nu au sprijinit, la început, acest demers
Independența Republicii Moldova nu a fost întârziată doar de presiunea Moscovei, ci și de interesele strategice ale marilor puteri. SUA și aliații occidentali nu au sprijinit imediat mișcările de eliberare ale statelor sovietice de teama instabilității nucleare. Fostul ministru de Externe din perioada anilor 1990-1993 și primul ambasador al Republicii Moldova în SUA, Nicolae Țâu, a dezvăluit, la Moldova 1, că Țările Baltice au fost exceptate în urma unui acord financiar girat de Occident, în timp ce parcursul Republicii Moldova spre independență a fost unul anevoios.
Declarația de Suveranitate, începutul independenței
Nicolae Țâu a fost confirmat în calitate de ministru de Externe pe 6 iunie 1990, cu puțin timp înainte să fie votată Declarația de Suveranitate, pe 23 iunie 1990. Acesta a fost momentul în care Republica Moldova a pornit pe o cale spre independență cu multe provocări.
„În acea declarație, era deja stipulat că noi avem dreptul să stabilim relații internaționale cu alte țări, deci aveam mai multe posibilități de a promova politica externă a Republicii Moldova”, a amintit Nicolae Țâu, la emisiunea „Dimensiunea Diplomatică” de la Moldova 1.
Potrivit fostului șef al diplomației de la Chișinău, primul pas a fost stabilirea de relații diplomatice cu România și a plecat în vizită la București.
„Am vorbit cu prim-ministrul de atunci și m-am deplasat la București. Am telefonat ambasadorului Uniunii Sovietice și el m-a întrebat: «Dar ce doriți să discutați?». Când am sosit, i-am spus că doresc să organizeze o întrevedere cu ministrul de Externe al României. Au organizat. (...) A doua zi, m-am deplasat la Ministerul de Externe, ne-am întâlnit cu secretarul de stat, domnul Neagu. L-am informat ce dorim noi - să studieze copiii noștri în România, să avem relații bune în domeniul culturii, că până atunci era chiar interzis, ascuns. Au spus că n-au nimic împotrivă, numai ce va spune Moscova, pentru că eram în Uniunea Sovietică”, a relatat fostul ministru.
Tot atunci, potrivit lui Nicolae Țâu, au fost făcute demersurile necesare pentru anularea vizelor, deși toate procedurile erau coordonate de Moscova.
„Am revenit acasă, l-am telefonat pe domnul Eduard Șevardnadze, ministru de Externe al Uniunii Sovietice. El mi-a spus că, a doua zi, la ora 15:00, mă așteaptă. Imediat a dat indicații ca noi să avem pașapoarte, a spus 10-15 mii, pe urmă să mai vedem. L-am rugat să organizăm în România, la Iași, un consulat, fiindcă cineva trebuia să se ocupe de studenții noștri și el a fost de acord. Deci, practic, acesta a fost primul pas pentru ceea ce se consideră unire, fiindcă oamenii sunt mai aproape unii de alții”, constată astăzi fostul ambasador.
Țările Baltice – eliberate cu un preț, nu și R. Moldova
În momentul în care Eduard Șevardnadze, ministrul de Externe al Uniunii Sovietice, a anunțat că s-a decis să le fie acordată independență Țărilor Baltice, Nicolae Țâu a avut curajul să întrebe dacă și Republica Moldova va urma același parcurs.
„Vă informez: Mihail Gorbaciov (n.r. - ultimul lider al Uniunii Sovietice) și-a dat acordul ca Țările Baltice să devină independente.
Da, ele sunt trei. Asta înseamnă că noi vom fi a patra?
Nu! Vor fi propuse niște soluții pentru rezolvarea tuturor problemelor, iar voi nu veți dori să deveniți independenți”, a răspuns Eduard Șevardnadze, fără a oferi detalii privind acțiunile ce urmau să fie întreprinse.
Curând, explicația a fost oferită la Londra: independența pentru Țările Baltice a avut un preț.
„Imediat, Ministerul de Externe al României a organizat o vizită în Marea Britanie, în Italia și la ONU. Prima vizită a fost în Marea Britanie. Am venit la Douglas Hogg (n.r. - politician și avocat britanic, care, din 1990 până în 1995, a fost ministru de stat pentru Afaceri Externe) și, discutând, el mi-a spus că a fost luată o decizie: Comunitatea Economică Europeană și Statele Unite să acorde un ajutor Uniunii Sovietice de 12 miliarde de dolari SUA. În schimb, Uniunea Sovietică va elibera Țările Baltice”, a povestit Nicolae Țâu.
Când diplomatul a cerut același sprijin și pentru R. Moldova, răspunsul britanicului a fost laconic.
„Acum, noi nu vă putem recunoaște. Ne-a dat de înțeles că Statele Unite sunt împotrivă și din cauza aceasta nimeni nu ne va recunoaște. Eu zic: ne-au recunoscut Georgia și România. El răspunde: voi sunteți rude cu România, de aceea v-a recunoscut, dar, în principiu, nimeni nu o să vă recunoască”, i-a răspuns oficialul britanic șefului diplomației de la Chișinău.
Riscuri pentru stabilitatea nucleară
Pe 7 noiembrie 1991, Nicolae Țâu era în SUA pentru a cere sprijin. A avut întrevederi cu oficiali din Departamentul de Stat, Consiliul Securității Naționale și Congresul american. Reacțiile au fost, în mare parte, negative:
„Ei spuneau că noi trebuie să rămânem în Uniunea Sovietică și alte argumente nu erau. Dar m-am întâlnit cu Lee H. Hamilton, președintele subcomitetului Congresului Statelor Unite (n.r. - Lee H. Hamilton a deținut funcții-cheie în domeniul politicii externe și al supravegherii serviciilor de informații din SUA) care mi-a spus: dumneavoastră în două luni veți fi independenți”.
Motivul reținerii SUA era însă altul – arsenalul nuclear sovietic. „Când m-am întâlnit tête-à-tête cu mai mulți oficiali, mi s-a spus că principala problemă este arma nucleară a Uniunii Sovietice”, a explicat Țâu.
Destrămarea URSS și noile oportunități
Ulterior, prin actul semnat la Belovejskaia Pușcea de Rusia, Ucraina și Belarus, a fost oficializată destrămarea Uniunii Sovietice.
„Bani nu a mai primit Uniunea Sovietică. Ea s-a destrămat. Și americanii au sprijinit atunci, pentru că asta era o posibilitate de a destrăma Uniunea Sovietică mai liniștit. Să nu se întâmple alte probleme mai serioase”, a punctat fostul demnitar.
Discursul de la ONU - costul curajului diplomatic
Republica Moldova a aderat la Organizația Națiunilor Unite (ONU) pe 2 martie 1992, data oficială a declanșării războiului de la Nistru, iar speranțele Chișinăului erau că acest pas pe arena internațională ne va ajuta în criza transnistreană.
„Am devenit parte a ONU. Asta demonstra că noi suntem independenți. Noi toți ne-am bucurat atunci. Noi gândeam că ONU ne va ajuta. Atunci când s-a început conflictul, doar prima delegație care a venit la noi a fost de la ONU. (...) Așa s-a întâmplat că, la ONU, un vicesecretar general, Piotrowski, era în concediu. Când a revenit, a spus: nu, ONU nu se ocupă cu așa ceva, se ocupă CSI”, relatează fostul oficial.
În anii 1992 și 1993, Nicolae Țâu a participat la Adunările Generale ale ONU, unde a criticat deschis prezența armatei ruse pe teritoriul R. Moldova. El a sugerat, în interviul oferit postului Moldova 1, că aceste discursuri i-ar fi adus demisia, într-un context geopolitic în care diplomația Republicii Moldova încerca să împace dorința de libertate și interesele marilor puteri.
„În 1992, am vorbit despre armata Federației Ruse de la noi, că e fără aprobarea Republicii Moldova. În 1993, chiar am spus-o foarte dur. După ce am vorbit la ONU, toată sala s-a ridicat și m-a aplaudat. Chiar ambasadorul Ucrainei zicea: când vor vorbi și ai noștri așa ca dumneavoastră? Misiunea diplomatică a Federației Ruse a înaintat un protest și a spus că aceasta nu este poziția Republicii Moldova, dar poziția ministrului. Eu nu puteam să am poziție”, a conchis primul ambasador al Republicii Moldova în SUA, Nicolae Țâu.
