Mai mult decât proteze: o familie din R. Moldova reconstruiește vieți
Dintr-o experiență personală au reușit să construiască o afacere care schimbă destine. Alexandru și Svetlana Pînzaru au fondat singura companie privată de protezare din Republica Moldova. În atelierul lor, fiecare proteză este realizată individual, adaptată nevoilor pacienților, iar pentru mulți dintre ei înseamnă nu doar o nouă șansă la mobilitate, ci și la o viață demnă.
Alexandru și Svetlana Pînzaru au inițiat afacerea în 2016. Totul a pornit de la un caz neplăcut.
„Noi am vrut să plecăm peste hotare și la un moment dat soțul a avut o fractură la picior și am fost nevoiți să amânăm această plecare. Timp cât am fost în această situație delicată a venit și ideea de a crea ceva acasă”, a spus antreprenoarea Svetlana Pînzaru.
Pe Alexandru Pînzaru l-am surprins în atelier în plină muncă.
„Acesta este un mulaj pozitiv. Noi îl modificăm după mărimile necesare pacientului. Peste el o să facem termoformarea cu un termolin plastic cu care îl adaptăm”, a explicat Alexandru Pînzaru, inginer protezist.
Fiecare proteză este făcută individual, în funcție de parametrii și necesitățile pacientului.
„Protezarea la noi se face în două etape. Se face protezarea provizorie și apoi definitivă. Provizorie, este o protezare adaptivă. Noi facem o cupă din termolin, dintr-un plastic care este un pic mai grosuț și mai greu”, a menționat Alexandru Pînzaru.
„Practic, toate tipurile de protezări le facem. Începând de la protezarea de gambă, coapsă, dezarticulație de șold”, a mai spus Svetlana Pînzaru.
De sprijinul specialiștilor a beneficiat și Simion Munteanu, care poartă proteză de mai bine de 50 de ani. Atunci când avea 18 ani, Simion a suferit un grav incident, care l-a lăsat cu sechele pentru toată viața. De șapte ani, poartă o proteză realizată de Alexandru Pînzaru.
„Tânăr, ager, m-am băgat în depozit. Acolo stătea așa un melc mare de la combină care descărca grâul. Am avut noroc că deasupra am pus un clește. Numai m-am apucat de clește și în acel timp piciorul s-a dus în melcul combinei”, a povestit Simion Munteanu, beneficiar.
Simion Munteanu, la 70 de ani, duce o viață activă: „Fac sport, alerg, merg, conduc bicicleta. Pe zi, dacă sunt la lucru, fac nouă sau zece mii de pași. Ceea ce s-a întâmplat, fie că s-a tăiat mâna sau piciorul, înapoi nu poți întoarce. Noi trebuie să mergem mai departe. Să creștem copiii, să creștem nepoții”.
