O nouă viață pentru cărțile vechi: „Regula numărul unu este păstrarea originalului”
V-ați întrebat vreodată ce se întâmplă cu cărțile vechi și deteriorate de pe rafturile bibliotecilor, ce drum parcurg acestea după ce au fost scoase din uz? Acestea ajung pe mâna restauratorilor, a medicilor de carte - altfel spus. O asemenea secție, percepută drept un spital de urgență pentru cărți, funcționează la Biblioteca Națională, unde activează șase persoane care se ocupă de restaurarea cărților vechi.
De destinul fiecărei cărți din bibliotecă poartă răspundere restauratorii. Sunt cei care fac o muncă migăloasă de a îmbrăca cartea într-o nouă haină, dar păstrează autenticitatea celei vechi. Printre acei doctori ai scrierilor deteriorate se numără și Valentina Granaci, care activează în calitate de șefă a Centrului tehnic de conservare și restaurare a documentelor de la Biblioteca Națională a Moldovei. Ea, împreună cu alți cinci angajați ai centrului, readuc la viață cele mai deteriorate cărți și transformă acest proces în artă.
Valentina Granaci ne mărturisește că, de obicei, au nevoie de restructurare cărțile care sunt cel mai des împrumutate. Printre acestea se numără cărțile de literatură clasică. În plus, sunt unele exemplare care se deteriorează foarte repede după două-trei lecturi.
„Cartea solicitată se deteriorează și vine, nimerește în cadrul centrului nostru. Operele scriitorilor români sunt foarte solicitate. În primul rând, materia pentru elevi, liceeni și așa mai departe, dar și pentru generația în vârstă care, la timpul lor, n-au studiat-o. În medie, Biblioteca Națională are aproximativ trei milioane de documente. Noi, fiind șase oameni la restaurare în centru, nu reușim fizic să restaurăm toate cărțile care necesită restaurare. Deci, s-a luat hotărârea, restaurăm primordial, îi dăm prioritate cărții solicitate. Pe an, restaurăm peste patru mii de exemplare”, a spus Valentina Granaci.
Specialista a subliniat că munca de restaurator de cărți și de documente este una pe cât de migăloasă, pe atât de interesantă și poate fi comparată cu cea a unui pictor:
„Procesul de restaurare este foarte greu. Ca să vă închipuiți așa, un pictor, când face un tablou, durează. Migălos, lucrăm cu bisturiul, în primul rând, trebuie să te uiți și la designul cărții și regula numărul unu a unui restaurator - păstrarea originalului. Noi nu suntem xerox, ca tu să arunci ce-i deteriorat, ai făcut xerox, categoric nu. Crești foaia care e lipsă, dar păstrezi bucăți ca cea care a rămas”.
Referindu-se la fondul de carte, specialista a remarcat necesitatea de reorientare și îmbogățire a bibliotecilor cu cărți noi, care să promoveze atât valorile noastre naționale, cât și pe cele europene.
„Știm destul de bine că noi până acum cu finanțarea, adică achiziționarea, era cartea sovietică. Deci trebuie fondul de carte reorientat, deoarece intrăm în Europa, deci trebuie să intrăm și cu cunoștințe și cu o carte europeană. Biblioteca Națională are grijă de absolut toate bibliotecile din republică. Noi suntem deținători de cel mai mare depozit sau patrimoniu documentar din Republica Moldova. Acolo unde nu este carte românească, ea prin intermediul donației ajunge și creștem o generație românească”, a mai spus Valentina Granaci.
De 37 de ani, Valentina Granaci salvează volumele vechi și a transmis și mai departe aceste cunoștințe. Sub egida ei s-au deschis ateliere de recuperare a cărților deteriorate și la Muzeul Național de Istorie, Muzeul Național de Artă al Moldovei, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. La fel, la Universitatea de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, precum și la Academia de Studii Economice.
De notat că la serviciile de restaurare de la Biblioteca Națională pot apela contra cost și alte instituții sau persoane fizice. Costul unei restaurări diferă în funcție de materialele folosite și de complexitatea procesului. Uneori se lucrează și săptămâni întregi la refacerea unui exemplar.
Autor: Cristina Prisacari
CITIȚI ȘI:
