Opozantul rus Garry Kasparov, despre alegerile din R. Moldova: „Între liniștea cimitirului și incertitudinea mării”
Opozantul rus Garry Kasparov avertizează că regimul putinist de la Kremlin transformă războiul într-o stare firească, cotidiană, a societății ruse și vede Moldova drept „material consumabil” în ambițiile sale imperialiste. Într-un interviu acordat jurnaliștilor de la Moldova1, Kasparov analizează pericolul pentru țările din vecinătatea Ucrainei, vulnerabilitatea NATO și UE, retorica lui Trump față de Putin și Zelenski și subliniază că alegerile parlamentare de astăzi din Republica Moldovei sunt între „liniștea unui cimitir și imprevizibilitatea mării”.
Moldova 1: În fața locuitorilor Republicii Moldova stă o alegere – între Rusia lui Putin, lipsa de libertate, represiuni, politica imperială și, pe de altă parte, Europa. Cuvântul-cheie aici, probabil, este „securitate”. Regimul lui Putin nu înseamnă securitate, ci război. Dumneavoastră, ca nimeni altul, știți ce înseamnă regimul putinist.
Garry Kasparov: Da, bineînțeles, știu din propria experiență ce înseamnă regimul lui Putin. Fiind născut în URSS, știu și ce este KGB-ul. Dar trebuie de înțeles că regimul putinist nu este ceva static în timp. Regimul din anul 2000 este diferit de cel din 2025. Esența – brutală, de tip securist – a rămas aceeași, dar mijloacele sunt altele. A dispărut „alergia la sânge”. Trebuie de înțeles că asemenea regimuri evoluează doar într-o singură direcție – ca pe o pantă înclinată, unde viteza crește constant. Dacă în 2005 cineva mai avea iluzii, eu nu le aveam deja, mai ales după ce Putin a spus: „Prăbușirea URSS este cea mai mare catastrofă geopolitică”. Acesta era, de fapt, programul lui anunțat încă acum 20 de ani. În 2011–2012, când unii mai sperau că totul se va opri la Crimeea, eu deja vedeam „o stradă cu sens unic”. Era clar că Rusia mergea cu pași mari spre fascism deplin, iar fascismul într-un stat de asemenea dimensiuni duce inevitabil la agresiune externă. Evident că țări precum Moldova, și vedem ceea ce se întâmplă în Ucraina, devin obiective prioritare ale acestor ambiții imperiale.
Putin va extinde conflictul. R. Moldova pentru el este „material consumabil”
Rezultă că Putin are nevoie de Moldova pentru a-și realiza planurile, visul de a reface URSS, fie și într-un format redus? Sau e vorba mai mult de vecinătatea cu Ucraina?
Cred că acum regimul putinist se află într-o stare în care continuarea războiului, sub orice formă, este necesară. Războiul a devenit oxigenul societății ruse de azi. Sau, mai corect ar fi să zic dioxidul de carbon. Totul – de la grădiniță până la vârful guvernului oligarhic – este impregnat de război. Războiul a devenit sensul economic, politic, social și propagandistic – se resimte în toți porii societății. Războiul cere noi victime, noi pretexte. În Ucraina poate fi o pauză, da nu și pace. Pacea va exista doar după înfrângerea totală a mașinii de război putiniste. Doar când steagul ucrainean va fi arborat la Sevastopol. Dar, s-ar putea să apară și alte opțiuni. Putin testează țările NATO – trimite drone, avioane. R. Moldova este un punct de tranzit. Nu Moldova îl interesează ca atare. De aceea, dacă cineva crede că, votând pentru „putinoizi”, se va întoarce epoca sovietică cu salam ieftin, se înșală. Moldova pentru el este material consumabil. Și nu doar din cauza apropierii de Ucraina, ci și de România. Putin va extinde conflictul, pentru că, așa cum a spus chiar el de nenumărate ori, conflictul său este cu Europa, cu SUA, cu lumea liberă. R. Moldova este văzută ca un spațiu prin care să-și extindă influența, un culoar de tranzit pentru agresiune – fie contra Ucrainei, fie contra unei țări NATO precum România.
În Rusia se încearcă să se inoculeze de la grădiniță ideea că războiul este o stare firească
Aș vrea să discutăm la capitolul educație, despre faptul cum copiii mici sunt învățați să-l iubească pe Putin. Acum propaganda începe din grădiniță, în rândul copiilor de 3 ani. Din școli dispar engleza și limbile naționale, tot ce ține de drepturi și libertăți. Se creează impresia că Putin pregătește un viitor în care nu va mai trebui să plătească scump pentru mercenari?
Exact. Dar nu e doar despre „iubirea de Putin”, ci și despre ură. În primul rând, față de ucraineni. Copiii sunt învățați să mânuiască arme, iar războiul devine parte a educației. De mici, copiii cresc cu ideea că războiul este ceva firesc, ca prânzul sau cina. Este o crimă monstruoasă împotriva viitorului țării. De fapt, Rusia nu are viitor în această configurație. Viitorul ei va fi destrămarea imperiului și reconstrucția pe ruine, dar într-o formă care să renunțe la trecutul criminal. Înapoi nu se poate merge. Când se spune: „semnăm un tratat de pace și oamenii se vor întoarce acasă”, acest lucru este imposibil. Chiar și cele mai dezvoltate țări s-au confruntat cu probleme după încheierea războiului. Dacă ne amintim de anul 1946, în America și Anglia – reveneau soldații, și asta reprezenta o problemă uriașă. Totuși, s-a reușit să se facă față acestei situații. Dar acelea erau țări democratice, care câștigaseră războiul. Acum să ne amintim ce s-a întâmplat când au revenit afganii. În primul rând, numărul lor era mult mai mic comparativ cu situația de astăzi. Câteva zeci de mii de afgani au creat în anii ’90 în Rusia o structură criminală puternică, care concura cu cea a cecenilor. Astăzi nu mai vorbim de câteva zeci de mii, ci de sute de mii de oameni cu psihicul complet distrus, convinși că se întorc și li se cuvine totul. Prin urmare, revenirea acestor oameni în Rusia este imposibilă. Și cred că Putin înțelege foarte bine acest lucru. Singura soluție rămâne continuarea războiului și pregătirea unor noi cadre pentru război. Cu alte cuvinte, războiul și pregătirea lui devin deja o stare a societății.
Acum, despre starea economiei. Rusia a promis că nu va crește TVA-ul până în 2030. A promis, dar a uitat de promisiuni. Începând de anul viitor, Ministerul Finanțelor plănuiește să majoreze TVA-ul de la 20% la 22%. Este clar că propunerea va fi adoptată. Surprinzător, Ministerul Finanțelor a răspuns foarte sincer: banii sunt necesari pentru război. De unde vine această sinceritate?
Se poate spune că este onestitate sau, dimpotrivă, pur și simplu cinism. Pentru că societatea este neliniștită: până la urmă, spunem ce vrem. Toată lumea înțelege: războiul există. Războiul a devenit un factor cotidian. Prin urmare, da, desigur că este nevoie de război. Dar ce altceva? Știți bine că acolo războiul continuă. În plus, războiul se extinde. Da, e clar că Moscova și Sankt Petersburg încă nu simt povara războiului. Se pare că numărul recruților din marile orașe este încă minim. Se folosește personal din închisori, din regiunile sărace, din republicile naționale. Dar, treptat, toți vor fi implicați. La fel cum încetăm să mai pretindem că nu vedem nedreptatea: este război. Acum, cred că se votează pentru recrutarea continuă în armată. Chiar astăzi am văzut în Duma de Stat o nouă inițiativă: „Recrutare permanentă”. Iar apoi, pentru război sunt necesari bani. Pentru că resursele scad. Sancțiunile – chiar dacă Europa se comportă, după părerea mea, rușinos – totuși strâng încet șurubul. În plus, ucrainenii aplică lovituri tot mai eficiente asupra infrastructurii petroliere. Situația se agravează și sunt necesari bani. De aceea, vor stoarce tot până la ultima copeică.
Sancțiunile UE care nu funcționează și discuțiile despre stabilitatea pieței
Dar sancțiunile nu funcționează. Au fost deja 19 pachete de sancțiuni împotriva Rusiei. Niciun efect.
Cine m-ar suspecta că aș avea empatie față de europenii neputincioși, care încearcă să câștige războiul prin consens? Este imposibil. Scriu despre ei constant. Realist vorbind, economia lui Putin putea fi lovită mult mai devreme prin sancțiuni. Dar, din păcate, Europa nu era pregătită. Funcționează după alte reguli. Este vorba despre o generație, mai exact, mai multe generații de politicieni, obișnuiți să ia decizii prin consens. Ideea adoptării unor măsuri dure contrazice experiența lor de viață. Deci, ce putem cere de la ei? Da, 19 pachete – dacă ne gândim rațional – e rușinos. Ce înseamnă 19 pachete? Le aplică treptat, încet, ca să nu fie generate șocuri majore. Îi preocupă stabilitatea pieței. Macron spune: „Nu putem confisca bani, va fi afectată stabilitatea pieței Chinei, Arabiei Saudite”. Despre război vorbim sau despre stabilitatea pieței? În realitate, stabilitatea voastră de piață se plătește cu vieți ucrainene, dacă privim serios. Ucrainenii plătesc zilnic cu vieți – nu doar ale soldaților, ci și ale civililor. Așadar, în Europa vă puteți permite să vorbiți despre „stabilitate”.
Îmi amintesc, acum aproximativ un an și jumătate, am fost în Polonia la o conferință, unde se discuta despre produsele agricole ieftine din Ucraina. La granița cu Polonia, camioanele stăteau blocate. Fostul ministru din guvernul Morawiecki s-a exprimat foarte activ: „Desigur că îl sprijinim, dar înțelegeți, sunt probleme”. În general, a fost un discurs foarte agresiv, emoțional, despre motivul pentru care Polonia ar trebui să blocheze camioanele. Eu i-am spus: „Aveți dreptate. Dar problema reală nu este alegerea între bine și rău. Alegerea voastră este între camioanele ucrainene la graniță și tancurile rusești. Prin urmare, cred că camioanele sunt mai bune”. La fel și aici. Europa recunoaște „printre dinți” că este război. Dar sancțiunile totuși afectează, creează probleme. Evident, strâmtorile daneze puteau fi închise acum doi ani, iar războiul poate s-ar fi terminat mai repede. Nu s-a reușit. Oricum, câte ceva se obține.
Despre caii troieni ai lui Putin și apărătorii ucraineni
Se pare că nici NATO nu era pregătită?
Ce este NATO? Sunt patru litere pe hârtie. NATO a fost construită după modelul american. Practic, America este NATO. Dacă America nu dă undă verde, NATO nu decide nimic pe cont propriu. Astăzi, de fapt, granița între Europa liberă și cea neliberă – în cazul nostru Rusia – trece mai spre est, peste Nipru. Se poate spune că în zona Niprului există o linie de separare. Ironia sorții este că singura țară care duce războiul pentru care a fost creat NATO – Ucraina – nu este membră NATO. Restul membrilor discută dacă să o accepte sau nu – pe cine interesează? Ucraina vă apără, îndeplinind exact scopul pentru care a fost creată NATO. Alianța nu a fost concepută să lupte în Afganistan sau Irak, să facă operațiuni antiteroriste. Avea un singur obiectiv: să oprească invazia sovietică. Ucraina face acest lucru acum. Prin urmare, NATO astăzi este o organizație destul de lipsită de sens. A împlinit 75 de ani în 2024 – e timpul să meargă la pensie. Trebuie să ne concentrăm pe ceea ce poate opri cu adevărat invazia și să protejeze Europa. America se află acum la o răscruce. În interiorul Europei există contradicții nerezolvabile. Uniunea Europeană este, în principiu, aproape la fel ca NATO – aceleași state. Nu este construită pentru război, ci pentru consens. Cheltuielile interne se fac din interese comune. Dar ce interese comune pot avea Spania și Letonia? Cum poate explica premierul spaniol alegătorilor săi, cu alegerile aproape, că trebuie să cheltuiască 5% pentru apărare? Căci Spaniei nu-i trebuie să lupte cu nimeni. La fel în Portugalia. Chiar și în Franța – pur și simplu nu există bani. Însă la est de Germania situația este diferită. Germania înțelege că este deja implicată. Se formează, probabil sub egida Germaniei, un bloc nord-estic NATO, posibil nu oficial, ci militar. Cel mai probabil, România se alătură și ea. Problema este că există Ungaria, Slovacia, și acum, din păcate, se va adăuga și Cehia. În ansamblu, acolo „caii troieni” ai lui Putin pasc în turme. Dar, per ansamblu, se produce o reformatare. Răspunsul NATO la provocare a fost, desigur, rușinos. Dar, din nou, nu e vina NATO, ci a americanilor.
Americanii nu dau ordin să doboare avioanele. NATO acționează încet. Dar aceasta e democrația – se mișcă întotdeauna foarte lent. Ceea ce mă liniștește, în pofida tuturor criticilor mele față de NATO, UE și alții, este că totuși vectorul se îndreaptă în direcția corectă. Pericolul care planează asupra R. Moldova este înțeles acum mai bine. Și chiar Trump a spus că Ucraina trebuie să câștige războiul. În general, contextul se schimbă treptat. Trebuie doar să ne amintim că pentru această schimbare a contextului s-a plătit un preț imens – sângele ucrainenilor. Ucraina rezistă de trei ani și jumătate. E clar că primește ajutor, dar ea luptă singură. Și aceasta este, desigur, o faptă de curaj fără precedent. Faptul că acum în R. Moldova se pot organiza alegeri este datorită ucrainenilor. La fel și faptul că avioanele intră și ies, și nu tancurile în Polonia sau Estonia, este tot datorită ucrainenilor. Dar cred că ideea generală începe să se fixeze: cu Rusia trebuie de vorbit din poziția de forță și că nu mai există nicio posibilitate de negocieri pentru o coexistență pașnică cu Rusia lui Putin. Această conștientizare se conturează treptat în mintea oamenilor.
„Trump îl crede pe Putin un neputincios”
Observăm încă o schimbare în retorica lui Trump. De data aceasta, parcă în favoarea Ucrainei, el numește Rusia un „tigru de hârtie”, pentru că Putin luptă în Ucraina fără un scop clar. Acum consideră că Ucraina poate recuceri întregul său teritoriu. Cât de consecvent va fi Trump? Vedem ce a declarat Medvedev. Probabil, este o poziție transmisă către un anumit public. Și Medvedev a spus: „Oricum vom face săptămâna viitoare sau în două ca Trump să-și schimbe din nou retorica în favoarea Moscovei”, ce părere aveți despre asta?
Trump, desigur, este o persoană schimbătoare, să spunem așa, cu măsură. Dar trebuie de înțeles că retorica lui Trump nu apare din senin. Trump este un retransmițător – nu are propriile idei. Are doar două gânduri: bani și faimă. În ceea ce privește chestiunile politice substanțiale, el reacționează la ceea ce aude. Noua sa retorică, care a fost exprimată acum câteva zile, reflectă, după părerea mea, schimbarea contextului informațional din jurul lui Trump. Și acest lucru se corelează cumva cu percepțiile lui. Din perspectiva lui Trump, e clar că Putin îi este simpatic, la fel ca tuturor dictatorilor. Poate există legături vechi, nu contează. Dar Trump, desigur, și-ar dori ca Putin să facă afaceri. Trump i-a dat lui Putin cel puțin șase luni – „Bine, câștigă războiul. Mai puține arme, nu impunem sancțiuni”. Dar i-a oferit timp să termine războiul. Putin, se pare, a promis că „vom termina aici, acum vom ocupa regiunea”. Ce a văzut Trump? Că Rusia a mai pierdut teritoriu. Trump îl crede pe Putin un neputincios. Lui Trump nu-i place să piardă, iar Putin arată acum ca un perdant. Și aceasta este o veste bună. Se vede și în relația cu Zelenski: Trump a început să-l privească altfel. El funcționează ca o mafie – reacționează la putere. Și Zelenski? Cu el totul e în regulă. Trump spune: „Bine, luați tot ce puteți – acum e timpul vostru”. Și acum Ucraina va primi arme. Europa plătește pentru arme. Deci, într-un fel, aceasta reflectă situația reală de pe teren. Trump trăiește cu propriile sale realități, pe care și le inventează. Dar aceste realități se bazează pe zgomotul informațional din jurul său, care îi permite să transforme informația conform propriilor sale interpretări.
Vorbind despre alegeri, consider că nu este tocmai corect să dai sfaturi oamenilor care trăiesc în alte țări. Dar, deoarece Putin participă activ la aceste alegeri, pentru mine nu există restricții morale în a oferi un sfat. De fapt, nu există nicio alegere reală. În principiu, alegerea între trecut și viitor nu poate fi numită alegere. Viitorul este imprevizibil. Este important să înțelegem că nu există garanții. Totul se poate întâmpla în viitor. Dar trecutul îl cunoaștem bine. În realitate, între „liniștea unui cimitir și imprevizibilitatea mării”, trebuie să alegem a doua variantă.
Autor: Olesea Vlas
