Corespondență Dan Alexe // Agenție UE: situația romilor în România se îmbunătățește, dar discriminarea persistă
Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE (FRA) și-a publicat raportul privind situația romilor în Europa, raport care constată o îmbunătățire față de situația de acum un deceniu, în special în privința accesului la piața muncii, dar și faptul că discriminarea pare să fi rămas la același nivel. Raportul evaluează dacă politicile UE și naționale de incluziune a romilor au îmbunătățit accesul romilor și al nomazilor la drepturile lor fundamentale, comparând rezultatele cu sondajele FRA anterioare.
Precaritatea rămâne însă larg răspândită, 70% dintre romi trăind sub pragul sărăciei. Este o relativă scădere față de 80% în 2016, însă procentul în România rămâne de patru ori mai mare decât media UE.
Agenția UE pentru Drepturile Fundamentale (FRA) avertizează că este puțin probabil ca țările UE să îndeplinească obiectivele de incluziune a romilor pe care le-au stabilit pentru 2030.
Atunci când a cooptat 11 țări fost comuniste din Europa de Est (8 țări în 2004, două în 2007 și ultima, Croația, în 2013), UE nu anticipase amploarea problemei romilor. Inițial, nicio structură care să se ocupe de romi (țigani) nu fusese prevăzută, la niciun nivel, în instituțiile europene. Ani de zile, Comisia a insistat că aceasta este doar o problemă națională, iar fondurile au fost furnizate pentru programe naționale având ca scop „integrarea” minorității celei mai hulite din Europa.
Cadrul UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor (NRIS) a fost adoptat abia în 2011, iar în iunie 2013 Comisia a prezentat un raport privind punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor.
Ultimul raport, publicat pe 1 octombrie, se bazează pe interviuri cu 10.000 de respondenți romi și nomazi din 10 țări ale UE – de la Bulgaria la Spania – plus trei țări candidate: Albania, Macedonia și Serbia. Împreună, cele 13 țări reprezintă 86% din populația de romi și nomazi a UE.
Este probabil ca România să îndeplinească obiectivele pentru 2030 doar în ceea ce privește un singur obiectiv al UE: angajările, respectiv accesul la piața muncii. În schimb, în ceea ce privește discriminarea, 25% dintre romii din România spun că au fost discriminați în ultimul an, comparativ cu 21% în 2016 (în vreme ce totalul UE este de 31%).
Merită amintit că Macedonia rămâne singura țară în care romii (aproape în totalitate musulmani) și-au văzut limba recunoscută ca limbă oficială de folosit în administrație și în învățământ acolo unde ei reprezintă mai mult de 20% din populație (precum în giganticul cartier Șutka de lângă Skopje, cunoscut din filmele lui Emir Kusturica, și unde funcționează chiar mai multe canale de televiziune și posturi de radio în limba romanès).
Concluzia este, așadar, că romii și nomazii din UE au mai multe locuri de muncă și locuințe mai bune decât înainte, dar sărăcia, discriminarea și segregarea rămân răspândite, arată raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE (FRA). FRA avertizează că există încă decalaje semnificative între obiectivele de incluziune a romilor stabilite de UE și experiențele trăite de comunitățile de romi și nomazi. Este puțin probabil ca țările UE să îndeplinească obiectivele până în 2030.
Deși unele domenii înregistrează progrese, rămân decalaje majore între romi și populația generală.
Câteva statistici din raportul FRA
Discriminare: 31% dintre romi și nomazi se confruntă cu discriminare din cauza originii lor etnice – similar cu 2016 (26%).
Sărăcie: 70% dintre romi și nomazi trăiesc în sărăcie. Deși această cifră este mai mică decât în 2016 (80%), familiile de romi și nomazi sunt încă de patru ori mai predispuse să se confrunte cu sărăcia decât populația generală din UE. Copiii sunt cei mai afectați de sărăcie și de dificultățile economice.
Locuințe: 47% dintre romi și nomazi locuiesc în locuințe umede și întunecate sau în locuințe fără instalații sanitare adecvate. Această cifră este mai mică decât în 2016 (61%), dar departe de media populației UE (18%). Supraaglomerarea rămâne o problemă, 83% dintre aceștia locuind în gospodării fără suficiente camere.
Educație: 53% dintre copiii romi și nomazi participă la educație timpurie, mai mult decât în 2016 (42%). Dar este încă mult mai puțin decât numărul copiilor din UE, în general (95%). Doar 32% termină învățământul secundar superior, comparativ cu 84% dintre elevi, în general.
Segregarea școlară: Segregarea în școli rămâne larg răspândită. 46% dintre copiii romi și nomazi frecventează o școală în care toți sau majoritatea elevilor sunt romi sau nomazi.
Ocuparea forței de muncă: 54% dintre romi și nomazi au un loc de muncă plătit – o îmbunătățire față de 2016 (43%) – dar nivelurile de ocupare a forței de muncă sunt încă mult sub nivelul populației generale (75%). În același timp, 36% dintre romi și nomazi s-au simțit discriminați atunci când își căutau un loc de muncă – mai mult decât dublu față de rata din 2016 (16%).
Diferența de gen: Doar 38% dintre femeile rome și nomade au un loc de muncă plătit, comparativ cu 69% dintre bărbații romi și nomazi.
Sănătate: Inegalitățile în materie de sănătate rămân evidente. Romii și nomazii trăiesc cu 8 ani (bărbații) și cu 7,4 ani (femeile) mai puțin decât populația, în general, din țările studiate.
Date pentru România
În România, 1.814 romi au participat la sondaj, reprezentând cu totul 4.106 membri ai gospodăriilor.
Sărăcie: 68% dintre romii din România sunt expuși riscului de sărăcie, comparativ cu 70% în 2016 (total UE: 70%). Aceasta se compară cu 19% din populația generală a României.
Educație: 40% dintre copiii romi din România frecventează învățământul preșcolar, comparativ cu 28% în 2016 (total UE: 53%). Aceasta poate fi comparată cu 76% dintre copiii români, în general.
Nivel de educație: 34% dintre tinerii romi din România au absolvit cel puțin învățământul secundar superior, comparativ cu 20% în 2016 (total UE: 32%). Aceasta se compară cu 81% din populația generală a României.
Lipsa de locuință: în România, 56% dintre romi trăiesc fără locuințe adecvate, față de 83% în 2016 (total UE: 47%). Aceasta se compară cu 21% din media populației generale românești.
Supraaglomerare: 86% dintre romii din România locuiesc în locuințe supraaglomerate, comparativ cu 76% în 2016 (total UE: 83%). Aceasta se compară cu 41% din populația generală românească.
Sănătate – discriminare: 14% dintre romii din România s-au simțit discriminați atunci când au accesat asistență medicală, comparativ cu 12% în 2016 (total UE: 16%).
E drept, înainte, când România, Bulgaria, Slovacia și alte țări estice cu o importantă populație romă își negociau intrarea în UE, Comisia Europeană de la Bruxelles putea pretinde, atunci când își redacta rapoartele anuale, că problema romilor este o problemă a unei țări candidate, care nu face îndeajuns pentru integrarea lor. Abia recent a devenit evident faptul că UE nu pregătise nimic în această privință și că nu exista niciun fel de structură, la nivelul complexelor instituții europene, care să se poată ocupa de acest subiect. După extinderea UE, problema romilor a devenit o problemă europeană.
Primul instrument juridic la nivelul UE pentru integrarea romilor a fost adoptat în unanimitate la Bruxelles, pe 9 decembrie 2013, de miniștrii din cele 28 (pe atunci) state membre ale Uniunii Europene. Recomandarea Consiliului privind măsurile eficiente de integrare a romilor în statele membre, adoptată atunci, oferă unele orientări specifice pentru a ajuta statele membre, însă nu este obligatorie din punct de vedere juridic.
Derive ideologice românești
Revelator pentru atitudinea intelectualilor și a clasei politice din România față de problema romilor este și faptul că doi miniștri de externe ai României au putut formula, în trecutul nu prea îndepărtat, remarci extrem de jignitoare la adresa comunității rome.
Astfel, ministrul de externe Adrian Cioroianu, în 2007, a dat de înțeles că ar dori să-i deporteze în deșertul Sinai din Egipt (fără să-și pună întrebarea dacă autoritățile egiptene ar accepta):
„Acești oameni, din păcate – nu am studii de drept, nu vreau să pozez în altceva decât ceea ce sunt – dar, așa cum judec eu, acești oameni care comit astfel de fapte nu trebuie trimiși în regim de celulă, cu televizor. Ar trebui puși la muncile cele mai dure și formate, probabil, batalioane din alea disciplinare. Nu știu dacă asta le-ar aduce mintea la cap sau nu. (...) Credeți-mă, eram ieri pe drumul dintre Alexandria și Cairo, la sfârșitul vizitei, îmi veneau știrile din țară, din păcate, pe SMS, pentru că nu puteam fi prins prin telefonia mobilă. Eram cam în plin deșert și mă gândeam dacă nu cumva am putea cumpăra un teren din deșertul acela egiptean, să-i plasăm acolo pe cei care, prin astfel de fapte, ne fac de râs”. (Adrian Cioroianu, ministru de Externe al României, 3 noiembrie 2007, Antena 3)
La fel, după Cioroianu, Teodor Baconschi, în 2010, a vorbit, în calitatea sa de ministru de externe de atunci, despre „niște probleme fiziologice, naturale, de infracționalitate în rândul comunităților de etnie romă".
