Corespondență Dan Alexe // UE, Babiš în Cehia și reînvierea grupului de la Visegrád
Europa abia a avut timp să-și revină din emoțiile generate de alegerile parlamentare cu miză mare din Republica Moldova, înainte de a trece, vineri și sâmbătă, în weekendul 3-4 octombrie, prin tensiunea alegerilor din Cehia. După ușurarea generată de rezultatul din Republica Moldova a venit îngrijorarea în urma alegerilor din Cehia.
Acolo, conducând Acțiunea Cetățenilor Nemulțumiți (ANO, care înseamnă „Da” în cehă), miliardarul populist Andrej Babiš a realizat cel mai mare scor și caută acum să formeze un guvern a cărui compoziție ar putea avea ramificații majore pentru Bruxelles, pentru politica europeană, dar și pentru Ucraina.
Andrej Babiš încearcă acum să liniștească Occidentul cu privire la angajamentul său față de UE și NATO, dar ar putea fi forțat să colaboreze cu parteneri și mai eurosceptici pentru a forma un guvern.
Revenirea lui iminentă pare să anunțe o reînviere a așa-numitului „Grup de la Visegrád”, format în urmă cu mai bine de trei decenii de către Cehia, Slovacia, Ungaria ș Polonia.
„Grupul de la Visegrád”
La 34 de ani de la fondare, „Grupul de la Visegrád” pare așadar că ar putea căpăta o nouă vigoare, de astă dată însă sub o formă euro-sceptică, departe de ceea ce doriseră fondatorii, șefii de guvern din 1991 ai Cehiei, Slovaciei, Ungariei si Poloniei. Cele patru țări au căutat de la început să coopereze pentru o mai bună integrare europeană comună. Acum însă, toate cele patru trec prin conflicte permanente cu instituțiile europene.
De altfel, după trei decenii, bilanțul cooperării lor se apropie de zero. De pildă, schimburile lor economice reciproce reprezintă abia 10% din economia fiecărei țări. Toate patru sunt printre cei mai mari beneficiari ai fondurilor europene, însă fiecare se activează separat, fără o coordonare regională, ba chiar își fac concurență, pentru că toate cele patru țări depind de investițiile străine.
Un detaliu revelator e faptul că ele n-au reușit, în 30 de ani, să creeze o rețea regională de comunicații. Între Varșovia și Budapesta nu circulă, chiar și astăzi, decât un tren pe zi (și două de noapte).
Că lucrurile se pot petrece cu totul altfel a fost dovedit de structurile echivalente care sunt Beneluxul (Belgia, Olanda, Luxembourg) sau Consiliul Nordic (Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia). Ba chiar, până și cele trei țări baltice cooperează între ele fără a avea măcar o structură formală.
Și țările Beneluxului și cele ale Consiliului Nordic au început prin a construi rețele de comunicare și transport rapide între ele. Țările Beneluxului aboliseră orice control la frontiere între ele încă din anii 1950. Ba chiar, Luxemburgul n-a avut niciodată o monedă proprie și înainte de euro folosea pur și simplu francul belgian. În schimb, cele patru țări ale grupului de la Visegrád folosesc fiecare o monedă diferită (doar Slovacia a trecut la euro).
În sfârșit, să mai spunem că în Parlamentul European, partidul ceh ANO face parte din blocul de extrema dreaptă Patrioții pentru Europa, pe care Babiš însuși l-a cofondat împreună cu premierul maghiar Viktor Orban.
În campanie, Babiš a promis că va renunța la inițiativa europeană privind armele pentru Ucraina, va contesta planurile NATO de a crește cheltuielile militare și va confrunta Comisia Europeană pe tema Pactului Verde ecologic.
Babiš, în vârstă de 71 de ani, care se autoproclamă „trumpist”, a declarat că preferă un guvern monopartid, dar rezultatele indică faptul că va avea nevoie de parteneri pentru a guverna.
De la primul său mandat ca șef al guvernului ceh, miliardarul cu multiple conflicte de interese s-a schimbat semnificativ. Intrând în politică ca agent liber, deși cu poziții iconoclaste, dar integrat în grupul liberal Renew din Parlamentul European, s-a îndreptat spre extrema dreaptă. În probleme precum imigrația, tranziția ecologică și rolul Uniunii Europene, el a adoptat un discurs apropiat de cel al maghiarului Viktor Orbán. ANO se află de altfel acum în Parlamentul European alături de Fidesz al lui Orban în cadrul grupului Patrioții pentru Europa.
Babiš este o figură bine-cunoscută la Bruxelles, în special datorită unui proces de lungă durată în care este suspectat că a fraudat UE cu 2 milioane de euro pentru a permite imperiului său agricol Agrofert să primească subvenții destinate întreprinderilor mijlocii.
Acest caz este acum din nou pe masă, deoarece Babiš așteaptă în prezent un verdict de la Tribunalul Districtual din Praga. Dacă nu se găsesc noi dovezi, instanța va fi obligată să se inspire din Înalta Curte din Praga, care în iunie a anulat o hotărâre anterioară care l-a absolvit pe Babiš de fapte ilicite.
Principala interogație este dacă partidul său, ANO, va guverna singur, cu sprijinul unor forțe și mai radicale de stânga și dreapta pe spectrul politic, sau dacă vreun partid din actuala coaliție guvernamentală pro-europeană îi va oferi sprijin.
Și acest lucru va determina, la rândul său, ce tip de Republică Cehă va apărea pe scena europeană.
Dar ceea ce este clar este că Robert Fico din Slovacia și Viktor Orban din Ungaria vor primi cu brațele deschise un partener cu aceleași idei la Praga.
Întrucât populistul Karol Nawrocki a depus recent jurământul ca președinte al Poloniei, cu așteptarea de a bloca o mare parte din legislația propusă de premierul mai liberal Donald Tusk, la Varșovia circulă zvonuri că guvernul acestuia s-ar putea prăbuși în curând și ar putea face loc revenirii Partidului conservator Lege și Justiție.
Sigur, există încă diferențe, nu cel puțin în ceea ce privește relațiile cu Rusia, iar Varșovia este încă o excepție, deoarece se așteaptă totuși ca Tusk să continue. Dar dacă Babiš reapare cu un guvern solid, vom avea trei capitale din Europa Centrală cu o atitudine sceptică clară atât față de Bruxelles, cât și față de Kiev.
Desigur, acest lucru s-ar putea schimba din nou când Ungaria va vota în alegerile parlamentare mult așteptate în primăvara anului 2026. Dar într-un moment crucial din Europa, țările de la Vișegrad se pot dovedi a fi capabile să prezinte o mulțime de imprevizibilități pe termen scurt.
