Pacienți bătuți și imobilizați în spitale psihiatrice din România – concluziile Comitetului pentru Prevenirea Torturii
Într-un raport pe cale de a fi publicat astăzi, 15 octombrie, Comitetul pentru Prevenirea Torturii (CPT) al Consiliului Europei revelează, încă o dată, deficiențele grave în tratamentul și condițiile de detenție ale pacienților din spitalele psihiatrice medico-legale din România, identificate în timpul unei vizite efectuate în cursul anului 2024. Concluzia principală a raportului este că tratamentul unor pacienți din spitalele psihiatrice este cel puțin neglijent și, în anumite cazuri, ar putea constitui un tratament inuman și degradant, precum și o încălcare continuă a articolului 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Deși tonul raportului, consultat de Teleradio Moldova înainte de a fi publicat, caută să fie moderat și sunt menționate exemple de unități medicale curate și bine aerisite, criticile sunt extrem de numeroase.
Comitetul a vizitat spitalele de psihiatrie Săpoca și Pădureni-Grajduri, vizitând pentru prima dată și spitalele de psihiatrie și măsuri de siguranță din Jebel și Ștei.
Deja în 2022, Comitetul atrăsese atenția autorităților române asupra mai multor deficiențe sistemice grave în abordarea sănătății mintale, după ce a constatat recurgerea la măsuri de imobilizare la pat, cu chingi, a pacienților agitați.
Constatările vizitei din 2024 oferă dovezi clare că aceste deficiențe persistă. La spitalele Pădureni-Grajduri, Ștei și Săpoca, CPT semnalează numeroase acuzații credibile și consecvente de maltratare fizică a pacienților de către personalul auxiliar. Maltratarea a constat, citează raportul, în „pălmuire, împingere, răsucirea urechilor, tragere de păr, lovire cu pumnul, lovire cu obiecte și lovire cu piciorul, inclusiv în timp ce pacientul stătea întins pe podea”. În plus, la Spitalul Ștei, delegația CPT a aflat despre utilizarea unei arme cu descărcare electrică împotriva pacienților de către personalul auxiliar, incident investigat de autorități.
În ceea ce privește copiii internați în centrele de psihiatrie, ar trebui, de asemenea, să se pună capăt măsurii de imobilizare forțată la pat, cu chingi, a copiilor agitați. În paralel, autoritățile române ar trebui să se asigure că personalul este instruit în domeniul tehnicilor de contenționare mecanică și că secțiile pentru copii dispun de camere de calmare. Într-o manieră generală, pacienții nu trebuie să fie niciodată implicați în imobilizarea unui alt pacient.
Comitetul a constatat, de asemenea, o practică neglijentă care cauzează decese; și anume, în trei dintre cele patru spitale vizitate, examinările post-mortem au arătat că un total de opt pacienți au murit prin înecarea cu alimente în ultimii trei ani. Acest lucru sugerează că pacienții cu un astfel de risc nu sunt identificați și/sau nu sunt luate măsuri pentru a se asigura că aceștia își pot ingera alimentele în siguranță.
În ceea ce privește condițiile materiale, deși unele renovări fuseseră efectuate sau erau în curs de desfășurare, zonele de cazare a pacienților erau, în general, sumbre, neterapeutice și șubrede, unele fiind evident de stil carceral. În Spitalul Pădureni-Grajduri, cel puțin 78 dintre cei 409 pacienți trebuia să împartă paturile cu alți pacienți la momentul vizitei din 2024.
CPT a constatat că numărul de angajați care îngrijesc un număr mare de pacienți, adesea agitați, rămâne insuficient pentru a oferi îngrijirea, tratamentul și supravegherea necesare și pentru a asigura demnitatea pacienților. Uneori, nivelurile de personal erau atât de scăzute încât puteau avea un impact negativ și asupra siguranței pacienților, prin creșterea riscurilor de vătămare a acestora, inclusiv prin neglijență și rele tratamente, precum și prin încurajarea recurgerii excesive la regimuri restrictive, izolare și măsuri de imobilizare fizică și chimică.
Autoritățile române au furnizat un răspuns detaliat care prezintă modul în care au abordat sau intenționează să abordeze recomandările formulate de Comitet. În special, răspunsul prezintă măsurile luate în fiecare spital pentru a identifica pacienții cu risc de sufocare și pentru a contracara acest risc.
De asemenea, se face referire la măsurile deja luate în unele spitale, cum ar fi instruirea specifică a personalului din secții și supravegherea sporită din partea conducerii, pentru a preveni relele tratamente aplicate pacienților.
