Corespondență Dan Alexe | Reconfigurarea forțelor SUA în Europa: o evaluare
O întreagă dezbatere s-a stârnit săptămâna aceasta, după ce Statele Unite au informat România și aliații săi că vor retrage o parte din trupele desfășurate pe frontul de est al Europei. Ministrul român al Apărării, Ionuț Moșteanu, a dat imediat asigurări că „nu vorbim despre o retragere a forțelor americane, ci despre încetarea rotației unei brigăzi care avea elemente în mai multe țări NATO, inclusiv în Bulgaria, România, Slovacia și Ungaria”.
Care este realitatea din perspectiva NATO
Poziția NATO este similară cu cea a României: reducerea prezenței militare americane în Europa ar fi doar o „ajustare”, care nu va împiedica forțele americane să rămână „mai numeroase” acum decât au fost de ani de zile. În orice caz, astăzi sunt mai mulți militari americani în Europa decât înainte de 2022, anul invaziei rusești a Ucrainei. Cu totul, SUA au în prezent aproximativ 100.000 de militari în Europa.
De altfel, un grup de luptă aeriană al SUA va rămâne la baza Kogălniceanu din Dobrogea, așa cum era cazul înainte de izbucnirea conflictului din Ucraina.
Decizia nici nu este o surpriză și era așteptată, fiind rezultatul noilor priorități ale administrației americane, anunțate în februarie. Cu totul, aproximativ 1.000 de soldați americani vor rămâne oricum în România, iar sistemul de apărare antirachetă de la Deveselu rămâne pe deplin operațional. Tot așa, baza aeriană Câmpia Turzii continuă să fie un punct cheie pentru operațiunile aeriene și cooperarea aliată, baza Mihail Kogălniceanu continuă să fie dezvoltată, iar drapelul american va rămâne prezent în aceste trei locații.
Donald Trump anunțase încă din precedentul său mandat că va retrage trupe din Europa, începând cu Germania, de unde deja în 2020 se știa că vor fi retrași 12.000 de militari, mai ales datorită faptului că opinia publică germană a început deja să fie mai puțin favorabilă prezenței acestora. Cu excepția, desigur, a landurilor în care sunt bazate trupe SUA și care trag importante foloase economice din asta: Bavaria, Baden-Württemberg, Renania-Palatinat și Hessa.
Soldații americani nu sunt însă cantonați permanent în România și Polonia și nu vor fi însoțiți de familii, ceea ce ar fi însemnat infrastructuri mai complexe, în special în termeni de sănătate și de educație, și deci locuri de muncă pentru populația locală, altfel zis exact ceea ce făcea interesul găzduirii trupelor SUA pentru landurile germane din care au început să fie retrase.
Nu trebuie să uităm apoi că Uniunea Europeană investește de acum înainte masiv în înarmare pentru a putea descuraja singură Rusia, la nevoie, iar asta se face în înțelegere cu SUA.
Combinat cu anunțul lui Donald Trump că SUA vor reîncepe să-și testeze armamentul nuclear, nimic nu permite să se tragă concluzia că SUA abandonează Europa.
NATO Response Force, sau NRF
O distincție trebuie apoi operată între trupele SUA și cele din cadrul NATO. Astfel, pe teritoriul României, Washingtonul are actualmente circa 1.800 de militari americani, care se ocupă în special de securitatea și menținerea funcțională a elementelor scutului antirachetă de la Deveselu și vor rămâne 1.000, România fiind mai puțin amenințată direct decât sunt Țările Baltice sau Polonia. Trupele NATO din România, sporite de un contingent francez, au depășit 5.000.
În Polonia, în schimb, cealaltă țară unde sunt elemente ale scutului antirachetă, situația este inversă: acolo sunt prezenți aproape 9.000 trupe SUA și doar 1.000 de militari din celelalte țări NATO.
NATO dispune de mai mulți ani de o forță multinațională de intervenție rapidă, NATO Response Force, sau NRF, de 5.000 de oameni antrenați și pregătiți să intervină oriunde, în timp foarte scurt. În caz de nevoie, forța poate urca, teoretic, până la 40.000 oameni.
Cu toate astea, NATO a fost întotdeauna foarte reticentă să folosească acea forță. În afară de asigurarea protecției alegerilor din Afganistan (2004), a Jocurilor Olimpice de la Atena (2004) și sprijin pentru dezastre naturale în Pakistan și SUA (ambele în 2005), NRF nu a participat niciodată până acum la vreo operațiune de întărire a păcii, nici în Țările Baltice și în niciun caz, așa cum i-ar fi fost rolul, la manevre militare în Marea Neagră sau Ucraina, nici măcar după anexarea Crimeei în 2014.
NATO Response Force (NRF) este tehnic activă 24/24, iar conducerea NATO afirmă că ea va fi desfășurată în estul continentului pentru prima oară în istorie.
Cum s-a tot repetat, insistând ca NATO să-și retragă trupele de pe teritoriul membrilor est-europeni ai Alianței, Vladimir Putin a reușit doar să obțină o Alianță mult mai sudată și să vadă o creștere a prezenței NATO în regiune, ceea ce este de altfel dreptul suveran al țărilor din zonă, care sunt în același timp, cu toate, membri atât în NATO cât și în UE.
Efectivele NATO și SUA desfășurate în estul continentului nu sunt desigur suficiente pentru a lupta singure, eficace, cu forțele rusești, combinate sau nu cu cele bieloruse, însă funcția lor simbolică este foarte mare.
Ele mai joacă apoi și un foarte important rol de descurajare. Într-adevăr, articolul 5 al Cartei NATO spune că un atac asupra unui membru NATO va fi considerat un atac împotriva tuturor.
