Corespondență Dan Alexe | Refugiații și duritatea legislației britanice față de cea din UE
În majoritatea țărilor Uniunii Europene, azilul se acordă pe o perioadă nedeterminată, practic pe viață, însă apar peste tot, de la o vreme, planuri de prelungire a perioadei de la care se acordă, de obicei, permisiunea de ședere pe termen nelimitat — de la cinci ani, cum e în multe țări, la zece ani, cum se face acum în Danemarca.
Dar chiar și guvernul laburist — altfel zis, tot social-democrat, ca și cel din Danemarca — al Marii Britanii, care este ținta unui val permanent de imigrație ilegală peste Canalul Mânecii, caută să se inspire din politica daneză. Cu atât mai mult cu cât partidul reformator de extrema dreaptă condus de Nigel Farage, aflat în fruntea sondajelor, promite să revizuiască radical sistemul de imigrație dacă va ajunge la putere, în special prin eliminarea dreptului migranților de a se califica pentru stabilirea permanentă în Regatul Unit după cinci ani.
Ca în multe alte țări ale Europei occidentale, în special cele nordice, guvernul laburist al lui Keir Starmer își înăsprește acum legislația azilului, sub presiunea creșterii accelerate a dreptei naționaliste locale reprezentate de partidul fostului europarlamentar și artizan al Brexitului Nigel Farage.
De câteva luni, sondajele îi arată sistematic pe laburiști în urma partidului reformator al lui Nigel Farage. În această vară, numeroase demonstrații au avut loc în fața hotelurilor care găzduiesc solicitanți de azil, iar un miting de extremă dreapta la Londra, la jumătatea lunii septembrie, a atras 150.000 de persoane.
Guvernul laburistului Keir Starmer a anunțat săptămâna aceasta planuri pentru a forța refugiații să se întoarcă în țara lor de origine odată ce aceasta este considerată sigură și de a elimina accesul automat la beneficiile de asistență socială.
Tot așa, solicitanții de azil își vor pierde de acum dreptul automat la locuință și beneficii sociale în urma reformei sistemului de imigrare și se mai propune ca cei aflați în situație legală să aștepte 20 de ani înainte de a putea solicita stabilirea permanentă. În acest context, guvernul a promis să reducă numărul de migranți care traversează Canalul Mânecii în ambarcațiuni improvizate.
În această vară s-a ajuns la un acord cu Parisul pentru a returna în Franța migranții sosiți în Regatul Unit cu asemenea ambarcațiuni. Cu toate acestea, de la 1 ianuarie, 39 292 de persoane au debarcat pe coasta engleză, o cifră care o depășește pe cea din anul 2024 (36.816).
Măsurile propuse acum, urmând modelul danez, sunt însă încă departe de cele propuse în 2022 de guvernele succesive ale lui Boris Johnson, Liz Truss și Rishi Sunak, prin care persoanele pe care Regatul Unit le identifică drept imigranți ilegali sau solicitanți de azil respinși ar fi fost realocate în... Rwanda, în Africa, pentru procesarea cererii lor de azil și o posibilă realocare. Chiar dacă statul rwandez acceptase planul, contra unor fonduri importante, totuși s-a atras atunci atenția că asemenea deportări riscă să fie apropiate de niște măsuri tragice aplicate de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial.
Cei care nu întâmpină succes în solicitarea de azil ar fi fost opriți în Rwanda și nu li s-ar fi permis să se întoarcă în Regatul Unit. Regatul Unit ar fi investit într-un fond de dezvoltare pentru Rwanda și ar fi sprijini financiar costurile de realocare și cazare ale migranților pentru a se muta în Rwanda.
Primul zbor pentru acest plan primise aprobarea legală de la Înalta Curte de Justiție și a fost programat pentru 14 iunie 2022... dar o măsură provizorie de ultim moment luată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dus la oprirea planului. Rămâne însă un fapt că durata propusă de 20 de ani de așteptare pentru ca un migrant legal să poată cere naționalitatea reprezintă o noutate legală pe Vechiul Continent, de o duritate inexistentă în alte țări.
