DOLIU NAȚIONAL | Patriotul Ilie Ilașcu, condus pe ultimul drum: a determinat Rusia să plătească pentru ilegalitățile din regiunea transnistreană
Fostul deținut politic al regimului separatist de la Tiraspol, Ilie Ilașcu, cel care a sfidat sentința ilegală prin care era condamnat la moarte prin împușcare, este condus joi, 20 noiembrie, pe ultimul drum. Ilie Ilașcu va fi înmormântat la Cimitirul Bellu din București. În Republica Moldova, a fost declarată zi de doliu național, iar la Palatul Național „Nicolae Sulac” din Chișinău are loc o ceremonie simbolică unde oamenii pot veni să-și ia rămas-bun de la cel care a apărat cauza românilor basarabeni, dorința lor de libertate, în fața imperialismului rus.
Drapelul de stat va fi coborât în bernă în toate localitățile din țară, precum și în misiunile diplomatice și consulare ale R. Moldova de peste hotare.
La ora 12:00, în întreaga țară va fi păstrat un moment de reculegere, inclusiv la posturile publice de televiziune și radio, Moldova 1 și Radio Moldova, în semn de omagiu pentru patriotul Ilie Ilașcu.
Ilie Ilașcu, din cușca de la Tiraspol, victorios la CtEDO
Ilie Ilașcu s-a născut pe 30 iulie 1952 la Taxobeni, raionul Fălești, s-a numărat printre fondatorii Mișcării de Eliberare Națională și a condus, până în 1992, filiala de la Tiraspol a Frontului Popular din Moldova.
A participat direct la luptele de pe Nistru, în calitate de comandant al trupelor ale Ministerului Securității Naționale al Republicii Moldova.
Pe 2 iunie 1992, Ilie Ilașcu, Andrei Ivanțoc, Alexandru Leșco și Tudor Petrov-Popa au fost arestați de serviciul secret al Armatei Federației Ruse (GRU), un an mai târziu fiind condamnat la moarte de către o instanță nelegitimă din stânga Nistrului pentru „terorism”.
„La revedere. Vă iubesc, popor român! Lupta continuă”, a declarat Ilie Ilașcu atunci când, în 1993, instanța ilegală din regiunea transnistreană i-a citit sentința fatală.
Ilașcu a stat în închisorile transnistrene din 1992 până în 2001, în condiții extrem de dificile, detenția însemnând izolare, presiune psihologică, restricții arbitrare și încălcarea sistematică a drepturilor sale. A fost scos din celula sa de patru ori pentru a asculta citirea sentinței capitale și tot de patru ori s-a tras în gol asupra sa.
„În timp ce era deținut la Comenduirea Armatei a 14-a (rusă), Ilașcu a fost supus la patru simulări de execuție. Detaliile sunt terifiante: i se citea sentința de condamnare la moarte, era legat la ochi, dus pe un câmp, iar gardienii trăgeau cu gloanțe oarbe în el până când leșina. (...) După condamnare, în închisoarea Hlinaia (pe coridorul morții), Ilie Ilașcu nu era ținut doar într-o celulă obișnuită. În interiorul celulei sale a fost montată o cușcă metalică de aceleași dimensiuni cu celula. Patul și masa, tot din metal, se aflau în interiorul acestei cuști”, afirmă avocatul Promo-LEX, Vadim Vieru, citând din constatările incluse în hotărârea Curții Europene pentru Drepturile Omului (CtEDO) „Ilașcu și alții c. Moldovei și Rusiei”.
De altfel, decizia CtEDO în cazul grupului Ilașcu a stabilit, pentru prima dată, responsabilitatea Federației Ruse pentru întreținerea separatismului din regiunea transnistreană și pentru încălcarea drepturilor omului.
„Curtea consideră că responsabilitatea Federației Ruse este angajată în ceea ce privește faptele ilegale comise de separatiștii transnistreni, luând în considerare susținerea politică și militară oferită de aceasta pentru instaurarea unui regim separatist și participarea militarilor săi la luptele care au avut loc. Acționând astfel, autoritățile Federației Ruse au contribuit atât militar, cât și politic la crearea regimului separatist în regiunea transnistreană, care este o parte integrantă a Republicii Moldova”, arată un extras din decizie.
Pe 5 mai 2001, în urma insistenței Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și Uniunii Europene, Ilașcu a fost transferat la Chișinău și predat serviciilor secrete ale Republicii Moldova și României.
Ceilalți membri ai grupului au fost eliberați treptat: Alexandru Leșco, în iunie 2004, după executarea celor 12 ani de detenție; Andrei Ivanțoc - la 2 iunie 2007, după 14 ani de închisoare; iar Tudor Petrov-Popa - la 4 iunie 2007, tot după 14 ani de detenție.
În timp ce se afla în detenție ilegală la Tiraspol, Ilașcu a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova în două legislaturi: 1994-1998 și 1998-2000. După ce a obținut cetățenia română, în octombrie 2000, a fost ales senator în Parlamentul României (2000-2008), reprezentând România și la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.
La 10 mai 2001, președintele României, Ion Iliescu, i-a conferit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler. Pe 2 august 2010, membrii „Grupului Ilașcu” au primit „Ordinul Republicii” din partea președintelui interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu. A fost „Cetățean de onoare” în cel puțin 40 de orașe românești, inclusiv la Chișinău și București.
La moartea lui Ilie Ilașcu: „Un exemplu de verticalitate și curaj”
Alexandru Tănase, avocat al lui Ilie Ilașcu la CtEDO: „Ilie Ilașcu, așa cum l-am știut noi, nu mai este. A plecat în lumea celor care au trăit cu sens, lăsând în urmă o frază care va dăinui peste veacuri în fibra națiunii române: „Te iubesc, popor român!”. L-am cunoscut pe Ilie Ilașcu la închisoarea din Hlinaia, când eram avocat în dosarul „Ilașcu și alții” la CtEDO. Am văzut acolo, în temniță, nu un deținut doborât, ci un om pe care suferința nu l-a strivit, ci l-a înălțat. Privirea lui era aceea a celor care știu că nu îndură pentru ei, ci pentru o idee mai mare decât propriul destin. Am revăzut acea imagine – semnul victoriei ridicat în timp ce ocupanții ruși îl condamnau la moarte – și mi-am dat seama că, de fapt, nu ei pronunțau sentința, ci istoria îi judeca pe ei”.
Maia Sandu, președinta R. Moldova: „A plecat dintre noi Ilie Ilașcu, un adevărat erou al Mișcării de Eliberare Națională, care a luptat cu toată ființa sa pentru libertate, pentru românism. Curajul său l-a transformat într-un simbol al rezistenței împotriva regimului separatist din stânga Nistrului și al afirmării identității românești. Transmit sincere condoleanțe familiei îndurerate și celor apropiați. Dumnezeu să-l odihnească în pace”.
Nicușor Dan, președintele României: „Ne luăm astăzi rămas-bun de la un patriot care a crezut și a acționat fără nicio ezitare pentru un vis de unire și libertate. Ilie Ilașcu, un exemplu de verticalitate și curaj, ne amintește că lupta pentru identitate națională și demnitate merită prețul, oricât de mare ar fi acesta. Când ne referim la eroi, adesea ne gândim la cei care s-au sacrificat în trecut pentru păstrarea libertății. Ilie Ilașcu a fost însă un erou contemporan cu noi, un simbol al rezistenței românești în regiunea separatistă transnistreană care, confruntat cu teribile amenințări și ani lungi de detenție politică, a rămas neclintit și nu s-a temut să riște totul pentru idealul său. Dumnezeu să-l odihnească în pace și să păstreze vie amintirea lui Ilie Ilașcu în inimile tuturor!”.
Dumitru Crudu, scriitor: „Ilie Ilașcu a fost un om foarte puternic, se vede din toate interviurile pe care le-a dat (…) Un om neînfricat și a avut o inimă de fier, a rezistat torturii. Și asta pentru că a crezut într-o idee animat de un ideal, iar acest ideal al reîntregirii românești l-a ținut în viață în toți acești 10 ani de detenție într-o cușcă de fier (…) și a reușit să-și păstreze și mintea sănătoasă, și sufletul pur. (...) E interesant ce s-a întâmplat înainte de a fi arestat și înainte de a se declanșa toate acele tensiuni și conflictul propriu-zis, de a afla viața lui Ilie Ilașcu. Este clar acum pentru toată lumea că Ilie Ilașcu a fost practic pus pe tavă, a fost trădat de către ai noștri, securitatea noastră, oamenii din Chișinău. Le-au furnizat securiștilor militari ruși toate informațiile despre Ilie Ilașcu, încât aceștia l-au putut lua ca din oală și l-au putut aresta ziua în amiaza mare. (...) Poate că, dacă n-ar fi fost trădat, destinul lui ar fi fost complet altul. Cine l-a trădat, de ce l-a trădat, l-a vândut pe câți arginți? Oamenii care l-au trădat sunt în soldele Federației Ruse, lucrau în securitatea moldovenească”.
Ion Iovcev, fost director al Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol: „Pentru noi, școlile românești din stânga Nistrului, Ilie Ilașcu a fost drapelul după care ne-am orientat și am luptat pentru limbă, pentru istoria neamului, pentru valorile noastre naționale. (...) Dumnealui a avut o mare contribuție la apariția acestei școli românești din Tiraspol. Anume Ilie Ilașcu a fost cel care m-a îmbărbătat ca să pot rezista pe parcursul anilor. (...) Nu am să uit niciodată cuvintele lui: «Te iubesc, popor român» sau «Trăiască și-nflorească, Moldova, Ardealul și Țara Românească!»” (...) Ilie Ilașcu este, de fapt, cel care ne-a îndrumat și eu cred că noi vom duce până la capăt cauza pentru care a luptat… Libertatea nu se cerșește, libertatea se cucerește! Cred că viitoarea generație va lupta în continuare pentru cauza noastră românească, pentru valorile noastre românești, pentru limba noastră, pentru neamul nostru, pentru pământul natal, pentru viitorul nostru european”.
Nicolae Negru, analist politic: „IIie Ilașcu ridicat și steagul românismului și a suscitat solidaritatea tuturor românilor, românilor de pretutindeni. (...) El a câștigat procesul la CtEDO, care a găsit vinovată Rusia pentru ceea ce s-a întâmplat, fiindcă Rusia ținea sub control acea parte a Republicii Moldova. Adică, de fapt, ocupa teritoriul Republicii Moldova, iar războiul care s-a declanșat atunci, desigur că era responsabilitatea Rusiei. (...) Politicienii noștri ar avea de învățat patriotismul, ar avea de învățat respectarea unor principii, a unor adevăruri istorice și, mai cu seamă, o bună parte a clasei politice ar avea de învățat lecția demnității pe care le-a dat-o Ilie Ilașcu tuturor politicienilor și, în general, tuturor cetățenilor Republicii Moldova”.
CITIȚI ȘI:
