Campanie Moldova 1 | SALVAȚI CONACELE AFLATE ÎN PARAGINĂ: Din bijuteria construită acum 140 de ani la Bahmut au mai rămas doar pereții
Clădiri odinioară mândre, cu pridvoare luminoase și ferestre solemne se prăbușesc acum încet. Vorbim despre conacele din R. Moldova, care nu sunt doar ziduri, ci amintirea unei epoci, a unor familii și a unei culturi ce merită să fie păstrată. În curți, vegetația a recâștigat teritoriul pierdut, iar viile și grădinile, care însoțeau odinioară traiul nobilimii locale, cresc acum sălbatic.
Postul nostru de televiziune a decis să lanseze o campanie dedicată salvării acestor conace, pentru a readuce în atenția publicului valoarea lor istorică și culturală. Prin reportaje și interviuri, ne propunem să arătăm nu doar starea în care se află aceste clădiri, ci și potențialul lor de a deveni resurse turistice. Ne propunem să mobilizăm autoritățile pentru a preveni pierderea unui patrimoniu care, odată dispărut, nu poate fi recuperat.
Moldova 1 lansează campania cu istoria Conacului Ciolac-Malski din Bahmut, raionul Călărași. Datează din secolul al XIX-lea și este inclus în Registrul monumentelor ocrotite de stat.
Conacul ar fi fost construit în anul 1887 și aparținea familiei Ciolac-Malski. Casa era înconjurată de un parc vast, amenajat cu numeroase specii de arbori, care creau un peisaj impresionant, iar din pragul conacului se deschidea o frumoasă panoramă spre localitate.
Conacul a fost construit în stil rusesc neoclasic de o familie de nobili polonezi. O adevărată bijuterie arhitecturală atât în interior, cât și în exterior. O alee pavată cu marmură, înconjurată de castani și pini, ducea spre acest conac. În zilele noastre, au mai rămas doar pereții laterali, construcția demult nu mai are acoperiș, iar interiorul a fost vandalizat.
Arhitectul Valerian Grosu, născut în Bahmut, a fost cel care a studiat istoria moșiei nobilului polonez Malski.
„În afara de clădirea aceasta, exista și depozitul mare al stăpânilor, exista o construcție care servea drept bucătărie, sub care era și un beci foarte mare, de vreo 20 de metri lungime, de două compartimente și, din păcate, toate lucrurile acestea sunt acum distruse. În fața conacului era o altă alee care ducea spre parc, se extindea mai jos și se termina cu un lac decorativ excepțional de frumos”, ne-a spus arhitectul Valerian Grosu.
Odată cu ocupația sovietică a Basarabiei, familia a plecat în România, iar conacul a rămas de izbeliște. Acesta a fost transformat în școală, care a activat până în anul 1988.
„Această școală a existat pe toată durata sovietică, abia în 1988 a fost schimbată locația școlii de aici. Construcția era organizată și în interior cu elemente de neoclasicism, decorativ, așa frumos. Chiar în holul central existau picturi pe pereți, din păcate, acum sunt șterse, pentru că ploile le-au spălat”, a menționat arhitectul.
Localnicii care au învățat în această clădire își amintesc cu nostalgie de interiorul conacului și spun că și-ar dori ca acesta să fie reconstituit:
„Noi încă de mici copii l-am apucat, cât încă era într-o stare foarte bună, chiar mi-am început studiile în acea clădire. Deși avea o înălțime foarte mare, geamuri mari, înalte, sobe de teracotă, avea un interior pictat foarte frumos, cu vopsea naturală, se păstra încă atunci. Eu cred că și oamenii din sat ar contribui, care și cât poate. Să fie un centru turistic, să facă ceva pentru oameni”.
„Mi-am început activitatea în calitate de bibliotecar la conac, era atunci școală. Am apucat puțin și grădina, care a fost în jurul conacului, însă, cu părere de rău, s-a distrus tot. Ar fi un monument istoric foarte, foarte frumos. Așa ceva e foarte rar în Moldova”.
De-a lungul anilor, Primăria a vrut să reabiliteze conacul, fiind conștientă de valoarea lui istorică. Dar, ca în multe sate din R. Moldova, în fața grijilor curente ale comunității, patrimoniul a rămas, din nou, pe lista de așteptare.
„Inițiative noi am avut mai multe, permanent căutam fonduri sau programe unde puteam să aplicăm pentru reabilitarea conacului. Noi o să încercăm, unde vor mai fi programe de finanțare - o să aplicăm. Dar ne uităm după priorități, dacă la programul cela apare și canalizarea, atunci noi vom alege să rezolvăm problema canalizării. Până atunci, noi vrem să facem documentația tehnică, să alocăm terenul care a mai rămas”, a declarat primarul satului Bahmut, Igor Godea.
Dincolo de neajunsurile bugetare, în sat există o dorință puternică și clară - restaurarea conacului, care, din 1993, este inclus în lista monumentelor istorice de importanță națională.
„Am învățat aici, am locuit aici, știu fiecare locușor din fiecare spațiu, el trebuie refăcut și sunt convins că, dacă vom vrea cu toții, putem face lucrul acesta”, a conchis arhitectul Valerian Grosu.
