De la Guatemala la Panama: istoria intervențiilor americane care au marcat America Latină
Anunțul recent al Statelor Unite privind un „atac de amploare” împotriva Venezuelei readuce în atenție o istorie lungă și controversată a intervențiilor americane în America Latină. De-a lungul deceniilor, Washingtonul a fost acuzat, de lideri precum Hugo Chávez și succesorul său, Nicolás Maduro, că a sprijinit sau orchestrat lovituri de stat, intervenții militare și operațiuni secrete menite să influențeze cursul politic al regiunii.
Guatemala, 1954 – începutul unei epoci de intervenții
În 1954, Guatemala devine scena uneia dintre primele intervenții majore ale SUA în contextul Războiului Rece. Președintele ales democratic Jacobo Árbenz Guzmán lansează o reformă agrară menită să redistribuie terenurile nelucrate ale marilor companii. Reforma lovește direct interesele companiei americane United Fruit Company.
Washingtonul cataloghează politica lui Árbenz drept o amenințare comunistă. Agenția Centrală de Informații (CIA) organizează o operațiune secretă care duce la răsturnarea sa de la putere. Lovitura de stat deschide o perioadă de instabilitate cronică, dictaturi militare și un război civil sângeros ce va dura peste trei decenii, cu sute de mii de victime.
În plin Război Rece, Jacobo Árbenz Guzmán, președintele ales al Guatemalei, este forțat să părăsească puterea după o lovitură de stat pusă în aplicare de mercenari antrenați și finanțați de Washington. Abia în 2003, rolul CIA în această operațiune a fost recunoscut oficial de autoritățile americane.
Cuba, 1961 – Golful Porcilor și ruptura definitivă
După victoria revoluției conduse de Fidel Castro, Cuba se aliniază Uniunii Sovietice, declanșând una dintre cele mai dure confruntări ideologice ale Războiului Rece. În aprilie 1961, SUA sprijină o tentativă de invazie a Cubei, cunoscută drept debarcarea din Golful Porcilor.
Operațiunea, pregătită de CIA și executată de exilați cubanezi anticastriști, eșuează rapid. Regimul lui Castro iese întărit, iar relațiile dintre Havana și Washington intră într-o ostilitate deschisă, care va dura decenii și va transforma Cuba într-un simbol al rezistenței față de influența americană în regiune.
Republica Dominicană, 1965 – intervenție „preventivă”
În Republica Dominicană, SUA intervin militar pentru a opri o revoltă populară ce cerea revenirea la putere a președintelui de stânga Juan Bosch, înlăturat de armată cu doi ani mai devreme.
Administrația americană justifică intervenția prin teama că țara ar putea deveni „o nouă Cubă”. Trupele americane restabilesc ordinea, dar intervenția consolidează percepția că Washingtonul preferă stabilitatea controlată în detrimentul proceselor democratice imprevizibile.
Conul Sudic, anii ’70 – dictaturi susținute din exterior
În anii ’70, Statele Unite sprijină sau tolerează dictaturi militare în Chile, Argentina, Uruguay, Paraguay, Bolivia și Brazilia, considerate un bastion împotriva stângii radicale.
În Chile, lovitura de stat din 1973 îl aduce la putere pe generalul Augusto Pinochet, după înlăturarea și moartea președintelui ales Salvador Allende.
În Argentina, junta militară instaurată în 1976 declanșează „războiul murdar”, în urma căruia cel puțin 10.000 de persoane dispar.
Aceste regimuri cooperează în cadrul „Planului Condor”, o rețea regională de represiune împotriva opozanților politici, tolerată și susținută tacit de Washington.
America Centrală, anii ’80 – războaie prin intermediari
În Nicaragua, răsturnarea dictatorului Anastasio Somoza de către sandiniști declanșează reacția dură a administrației Ronald Reagan. SUA finanțează și înarmează grupările Contras, alimentând un război civil devastator, soldat cu aproximativ 50.000 de morți.
În El Salvador, consilierii militari americani sprijină guvernul în lupta împotriva gherilei de stânga, într-un conflict care va dura 12 ani și va lăsa în urmă peste 70.000 de victime.
Grenada, 1983 – demonstrație de forță
Intervenția militară din Grenada are loc după asasinarea prim-ministrului Maurice Bishop și pe fondul temerilor privind extinderea influenței cubaneze. Operațiunea „Urgent Fury”, lansată de administrația Reagan, este criticată dur la ONU, dar transmite un mesaj clar privind disponibilitatea SUA de a interveni rapid în regiune.
Panama, 1989 – un aliat devenit inamic
În Panama, SUA intervin militar pentru a-l înlătura pe generalul Manuel Noriega, fost colaborator al serviciilor americane, devenit incomod. Operațiunea implică zeci de mii de soldați și are un bilanț al victimelor intens disputat.
Panama găzduise și „Școala Americilor”, unde au fost instruiți numeroși ofițeri latino-americani implicați ulterior în represiuni și dictaturi.
Relația dintre Statele Unite ale Americii și America Latină este marcată de un trecut tensionat, construit pe decenii de intervenții politice, militare și secrete. Începând cu Războiul Rece, Washingtonul a considerat regiunea drept o zonă strategică de influență, justificând implicarea directă prin nevoia de a opri extinderea comunismului în emisfera vestică.
CITIȚI ȘI:
- Cel puțin 40 de morți în urma atacului SUA asupra Venezuelei
- Rusia riscă să piardă miliarde de dolari investiți în Venezuela după prăbușirea regimului Maduro
- Maduro și soția sa, aduși sub escortă la Brooklyn după operațiunea SUA în Venezuela
- Donald Trump: „Vom conduce Venezuela până când va avea loc o tranziție corespunzătoare”
- Venezuela | Șeful Statului Major al SUA: Operațiunea împotriva lui Maduro a fost pregătită mai multe luni
