Ramzan Kadîrov și-a numit fiul de 20 de ani în funcția de vicepremier al Ceceniei
Liderul cecen Ramzan Kadîrov a anunțat o nouă schimbare la nivel înalt în administrația de la Groznîi, numindu-l pe fiul său cel mare, Ahmat Kadîrov, în funcția de viceprim-ministru al Ceceniei. La doar 20 de ani, acesta devine unul dintre cei mai tineri oficiali de rang înalt din cadrul guvernului regional, scrie kavkazr.com.
Anunțul lui Kadîrov a fost făcut pe pagina sa te Telegram, acesta precizând că „micile schimbări de personal” ar fi avut loc la sugestia prim-ministrului Mahomed Daudov.
Pe lângă funcția de vicepremier, Ahmat Kadîrov păstrează în același timp funcția de ministru al Sportului, preluată la vârsta de 18 ani.
Kadîrov nu a specificat dacă promovarea fiului său are vreo legătură cu eventuale probleme de sănătate ale sale. În ajunul Anului Nou, mass-media a relatat că Ramzan Kadîrov a fost internat la Moscova, dar acest lucru nu a fost confirmat oficial.
În noua sa calitate de vicepremier, Ahmat Kadîrov va supraveghea sectoare strategice ale administrației, confirmându-și statutul de succesor emergent în ierarhia de putere construită de tatăl său în ultimele două decenii.
Ascensiunea politică rapidă a lui Ahmat Kadîrov a început încă de la vârsta de 18 ani, când a fost numit consilier al tatălui său și a primit conducerea unei organizații de tineret finanțate de stat.
Kavkazr.com precizează că decizia subliniază o tendință tot mai vizibilă în Republica Cecenă, unde Ramzan Kadîrov a încredințat numeroase posturi-cheie membrilor familiei sale extinse.
De exemplu, fiica lui Ramzan Kadîrov, Hadijat, în vârstă de 24 de ani, a fost numită prim-adjunct al șefului administrației Guvernului Ceceniei. Adam Kadîrov, un alt fiu al lui Kadîrov, a devenit, la vârsta de 16 ani, „șeful departamentului de securitate” al tatălui său și curatorul batalionului care poartă numele șeicului Mansur. Apoi, Ramzan Kadîrov l-a numit pe acesta și curator al așa-numitei universități ruse de forțe speciale, numită „Vladimir Putin”.
Criticii și observatorii politici internaționali văd în aceste numiri o strategie de consolidare a puterii dinastice în interiorul regiunii, asigurând un control strict asupra instituțiilor statului prin intermediul rudelor apropiate.
