Corespondență Dan Alexe | Trump, Groenlanda, UE și spectrul sfârșitului NATO
„Groenlanda este un teritoriu european plasat sub protecția NATO. /…/ Acest șantaj trebuie să înceteze”, a declarat duminică, 11 ianuarie, ministrul francez de externe, Jean-Noël Barrot. Totodată, Catherine Vautrin, ministra franceză a apărării, a anunțat că Parisul va deschide un consulat în capitala Groenlandei, Nuuk, cu scopul nedeclarat de a preveni o eventuală invazie a Statelor Unite.
Uniunea Europeană se arată tot mai îngrijorată de amenințările lui Donald Trump de a prelua controlul asupra Groenlandei – fie printr-o formă de „cumpărare” a insulei, fie chiar prin folosirea forței militare, dacă va fi considerat necesar.
Plutește, așadar, o tensiune majoră în Europa, după ce Donald Trump a repetat că este o chestiune vitală de securitate națională ca SUA să obțină controlul asupra Groenlandei, teritoriu arctic autonom care face parte din Regatul Danemarcei, stat membru fondator al NATO. Deoarece Danemarca este stat membru al Uniunii Europene, groenlandezii sunt cetățeni ai UE. Insistența lui Trump a stârnit fiori în Europa, declanșând declarații dure inclusiv din partea președintelui francez Emmanuel Macron și a cancelarului german Friedrich Merz.
Donald Trump a declarat în repetate rânduri că un număr mare de nave rusești și chinezești operează în apropierea Groenlandei, o afirmație contestată de Danemarca. Trump nu a furnizat dovezi care să susțină aceste afirmații. Mai mult, datele de urmărire a navelor, accesibile prin platformele internaționale MarineTraffic și LSEG, nu indică nicio prezență a navelor chinezești sau rusești în apropierea Groenlandei.
Trump a mai declarat, vineri, că Statele Unite trebuie să dețină Groenlanda pentru a împiedica Rusia sau China să ocupe acest teritoriu situat strategic și bogat în resurse minerale.
Cum poți păstra o alianță în care un membru atacă un altul?
O intervenție forțată a SUA în Danemarca, prin ocuparea unui teritoriu autonom aflat sub suveranitatea sa, ar duce de facto la destrămarea Alianței Nord-Atlantice.
Este, așadar, greu de imaginat ce s-ar întâmpla în cazul în care administrația Trump ar decide să treacă la fapte, ocupând un teritoriu autonom al Uniunii Europene fără acordul Congresului SUA. Carta NATO prevede că, în cazul unui atac militar exterior asupra unuia dintre membri, celelalte state ale alianței pot considera că sunt atacate la rândul lor, agresorul riscând confruntarea cu întreaga organizație. Totuși, nu a fost prevăzut niciodată scenariul în care agresorul ar fi chiar unul dintre membri.
Mai mult, această solidaritate teoretică a statelor NATO nu este obligatorie, așa cum se crede adesea pe baza mult-citatului articol 5 din tratatul fondator. În realitate, textul prevede că statele NATO „pot” considera că sunt atacate colectiv, nu că au obligația automată de a interveni militar.
În schimb, într-un aspect mai puțin cunoscut, legislația Uniunii Europene prevede explicit că statele membre au „obligația” de a interveni militar în cazul unei agresiuni asupra unuia dintre ele. Este vorba despre articolul 42.7 din Tratatul de la Lisabona, așa-numita „Constituție” europeană, iar Danemarca este un membru vechi al UE. Aceasta creează situația paradoxală în care legislația UE oferă, teoretic, o protecție mai puternică decât carta NATO.
Groenlanda este acoperită de clauza de apărare reciprocă prevăzută în tratatele Uniunii Europene. Conform articolului 42.7, toate statele membre au o „obligație de ajutor și asistență” în cazul în care un alt stat membru este „victima unei agresiuni armate pe teritoriul său”.
Aceasta mai înseamnă și că Republica Moldova, stat neutru prin Constituție, nu ar avea nevoie să-și modifice statutul de neutralitate, deoarece, odată devenită membră a Uniunii Europene, ar beneficia automat de o protecție militară obligatorie — chiar mai extinsă, cel puțin teoretic, decât cea oferită de aderarea la NATO, opțiune dorită de Ucraina.
Americanii sunt însă prezenți de mult timp în Groenlanda
Între timp, a fost anunțat că șeful diplomației SUA, Marco Rubio, se va întâlni cu oficiali danezi pentru a discuta situația Groenlandei.
Groenlanda a găzduit, în trecut, zeci de baze militare americane, avanposturi și depozite. Astăzi, mai există doar una. Baza Spațială Pituffik, fosta Bază Aeriană Thule, operează o rețea globală de radare de avertizare timpurie, sateliți și senzori destinați detectării rachetelor balistice intercontinentale.
Forța americană, care număra cândva aproximativ 10.000 de soldați, a fost redusă la circa 200. Aceștia sunt sprijiniți de lucrători locali și specialiști din domeniul tehnologiei. Nici Groenlanda, nici Danemarca nu au perceput vreodată Statelor Unite, aliat NATO, chirie pentru utilizarea bazei Pituffik.
