Corespondență Dan Alexe | Ce înseamnă să fii lucrător independent în Uniunea Europeană
A lucra astăzi ca independent, în multe țări ale Uniunii Europene, este o adevărată aventură administrativă, chiar dacă, la capătul cursei, rezultatul poate fi satisfăcător, întrucât legislația caută, cel puțin teoretic, să încurajeze asemenea inițiative.
Activitatea independentă în UE permite cetățenilor să lucreze fără permis de muncă, beneficiind de drepturi similare cu cele ale rezidenților locali – remunerare, securitate socială, asistență medicală – însă în baza unor reguli specifice fiecărei țări. De exemplu, în Belgia, este necesar să fii major, să dispui de drepturi civile depline, să demonstrezi competență pentru anumite profesii și să te înregistrezi la un fond de securitate socială, pentru a contribui la asigurarea de sănătate, pensie și maternitate.
Regulile variază, așadar, de la o țară la alta, însă elementele-cheie rămân aceleași: absența unei relații angajator–angajat și afilierea la un sistem separat de securitate socială.
Principii generale în UE
- Libertatea de circulație: cetățenii UE pot lucra ca persoane fizice autorizate în orice țară membră fără a avea nevoie de permis de muncă.
- Drepturi egale: independenții se bucură de aceleași drepturi ca și lucrătorii locali în ceea ce privește remunerarea, sănătatea, securitatea socială și impozitarea.
- Securitate socială: deși se aplică norme naționale, acordurile UE și cele bilaterale coordonează drepturile sociale, precum pensia sau asigurarea de boală.
Distribuția lucrătorilor independenți în funcție de sex
Conform Sondajului asupra forței de muncă europene (ELF-UE), 702.800 de persoane cu vârste cuprinse între 15 și 74 de ani desfășurau activități independente în principal într-o țară precum Belgia, în anul 2025.
Italia, Germania, Franța, Spania și Polonia au cel mai mare număr de persoane care lucrează pe cont propriu, fiecare depășind pragul de trei milioane. Belgia, clasată pe locul 11, ocupă o poziție intermediară între țările mari și cele mici. Comparativ cu țările vecine, Belgia și Germania au cea mai mare proporție de lucrători independenți de sex masculin – 66% –, aproape de media europeană, de 66,5%.
Numărul de persoane care lucrează pe cont propriu la 1.000 de locuitori
Densitatea activităților independente este cea mai mare în Olanda, cu 118,8 persoane la 1.000 de locuitori. Această densitate este mai mică în Franța (77), Luxemburg (53,7) și Germania (52,8). Media în UE27 este de 83,4 persoane la 1.000 de locuitori.
Proporția femeilor care desfășoară activități independente este mai mare în Olanda, cu 84 de femei antreprenor la 1.000 de femei. În schimb, această proporție este semnificativ mai mică în Germania, unde se înregistrează 35,2 femei care lucrează pe cont propriu la 1.000 de locuitori.
Ponderea persoanelor care lucrează pe cont propriu și care angajează lucrători
Procentul persoanelor cu vârste cuprinse între 15 și 74 de ani care desfășoară activități independente și angajează lucrători este ridicat în Germania (48,3%) și Franța (36,7%). Luxemburgul are, de asemenea, performanțe mai bune decât Belgia, cu 39,6%. În Olanda, în schimb, mai puțin de un sfert dintre lucrătorii independenți sunt angajatori.
Bărbații sunt mai înclinați să angajeze lucrători decât femeile. În Belgia, 27,7% dintre persoanele care lucrează pe cont propriu sunt angajatori, comparativ cu doar 20,8% dintre femeile independente. Diferența este vizibilă și la nivelul mediei europene, unde 34,4% dintre bărbați angajează lucrători, față de 25,3% dintre femei, precum și în țările vecine.
Nivelul de educație al lucrătorilor independenți
Nivelul de educație al angajatorilor independenți diferă într-o anumită măsură de cel al tuturor lucrătorilor independenți. În Belgia, proporția angajatorilor independenți cu studii postliceale superioare este mai mică – 48,9% – comparativ cu 56,1% în cazul tuturor persoanelor care desfășoară activități independente.
În general, proporția bărbaților scade odată cu creșterea nivelului de educație: 73,2% în rândul angajatorilor independenți cu studii secundare inferioare sau mai puțin (80,4% în cazul tuturor lucrătorilor independenți) și 69,4% în rândul celor cu studii postliceale superioare (59,8% pentru totalul independenților).
Peste tot însă, statutul de independent păstrează adesea o nuanță de insecuritate socială. Aceasta se reflectă în numeroase situații care par firești pentru salariați, cum ar fi accesarea unui credit bancar. Băncile se lasă, în general, mai greu convinse de incertitudinile asociate veniturilor clienților independenți.
În Republica Moldova, o lege dedicată activității persoanelor fizice independente, cunoscută drept „Legea freelancerilor” sau regimul fiscal al antreprenorilor independenți, a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2026. Aceasta prevede un cadru legal separat și simplificat pentru persoanele care desfășoară activități economice independente fără a constitui o entitate juridică, eliminând necesitatea înregistrării ca SRL sau Întreprinzător Individual. În baza noii legislații, freelanceri și antreprenori independenți se pot înregistra online, pot lucra legal în diverse domenii de servicii și beneficiază de impozit unic de 15% pentru veniturile anuale de până la 1,2 milioane de lei, care cuprinde taxele principale, contribuțiile sociale și de sănătate, iar pentru partea de venit care depășește acest prag se aplică o cotă de 35%. Legea oferă astfel un regim fiscal clar, acces la asigurări sociale și medicale și reducerea birocrației, scopul fiind de a atrage mai multe activități în economia oficială și de a oferi protecție și stabilitate celor care lucrează pe cont propriu.
CITIȚI ȘI:
