Externe

Corespondență Dan Alexe | Predarea limbii ruse în Franța redusă prin decizie ministerială

În ultimul său număr, cunoscutul săptămânal francez „Charlie Hebdo” revelează că Ministerul francez al Învățământului a decis să nu creeze noi posturi de limba rusă în 2026. De altfel, într-o lungă analiză, „Charlie Hebdo”, care nu publică doar caricaturi, ci practică și un autentic jurnalism de investigație, pune întrebarea:

• „Ar trebui oare ca elevii să învețe limba unui agresor?”

Decizia guvernamentală este o premieră în peste 50 de ani în istoricul predării limbilor în Franța: limba rusă nu va mai fi oferită la examenele competitive de predare destinate profesorilor, nici intern, nici extern, nici în școlile publice și nici în cele private. Scrisoarea deschisă adresată lui Emmanuel Macron de către Asociația Franceză de Studii Ruse (AFR) a rămas fără răspuns. Totuși, decizia luată de minister nu se datorează vreunei scăderi masive a numărului de înscriși la orele de rusă. Sigur, cu totul doar 10.000 de elevi au urmat cursuri de limba rusă în școala secundară în Franța de-a lungul ultimului an școlar. Dar agresarea militară a Ucrainei de către Rusia nu pare să fi avut un impact semnificativ asupra numărului de candidați, cifra de circa 10.000 de elevi și studenți rămânând constantă în Franța de mulți ani încoace.

În 2020, rusa era limba non-europeană cel mai frecvent învățată în UE (3%), în special în Estonia (67%) și Letonia (57%), urmate de Lituania (30%) și Bulgaria (24%).

În Franța, care reprezintă un caz aparte, procentul era mai mic, însă studiul limbii ruse a fost întotdeauna în Franța împletit cu politica și a avut un statut special. După cel de-al Doilea Război Mondial, URSS-ul s-a bucurat de aura de învingător al nazismului. Concursul pentru profesorii de liceu (agrégation) în limba rusă a fost creat în 1947, urmat de CAPES (o calificare pentru profesorii de liceu) în 1955. În timpul Războiului Rece, susținătorii Partidului Comunist Francez erau entuziasmați să-și inițieze copiii în limba lui Lenin. În sălile de clasă, însă, copiii comuniștilor au întâlnit descendenții emigranților ruși albi, acei ruși care părăsiseră țara după revoluția din 1917.

În anii 1960, erau recenzați nu mai puțin de 30.000 de elevi francezi înscriși la cursuri de limba rusă. La acea vreme, Partidul Comunist Francez (PCF) intenționa să revizuiască manualele școlare, care se concentraseră anterior pe literatura clasică și rămăseseră indiferente la tulburările politice ce au urmat anului revoluției bolșevice din 1917. Franța cu orientare stângistă căuta însă să formeze nu slaviști, ci diplomați, oameni de știință și ingineri capabili să comunice cu Moscova. În această perioadă, școlarii zburau spre URSS. Dar agresiunea asupra Ucrainei și autoritarismul lui Putin, exersat de un sfert de secol deja, au pus capăt acestei fascinații a francezilor pentru rusă.

O limbă politică

Dar, după căderea URSS-ului, scrie „Charlie Hebdo”, înscrierile au scăzut vertiginos. Mulți elevi se înscriau la limba rusă nu atât dintr-un interes real pentru limbă, cât pentru că învățarea unei limbi mai puțin cunoscute le permitea să obțină scutiri și să urmeze un liceu anume. Tradițional, în Franța, doar 2,9% dintre elevii de liceu studiază o limbă străină alta decât engleza, spaniola, germana sau italiana.

Astăzi, puținii adolescenți francezi care decid să dedice mai mult timp limbilor străine preferă în mod covârșitor să învețe chineza, a cărei popularitate crește constant. Guvernul și-a justificat decizia de a nu mai încuraja predarea limbii ruse invocând „o scădere recentă a atractivității acestei materii”: „Recrutarea a depășit nevoile în ultimii ani”, a afirmat Ministerul Educației.

Sigur, în noile circumstanțe, unii profesori au creat chiar și un blog pentru a încuraja elevii din clasele pregătitoare să studieze limba rusă. Acești profesori au însă dificultăți în a-și împăca dragostea pentru limbă cu contextul geopolitic. Cum pot ei să le vorbească elevilor despre Rusia? Scrie „Charlie Hebdo”:

• „Cum le pot ei insufla elevilor un gust pentru o țară, cultura și literatura sa, rămânând în același timp critici față de politica dusă acolo?”

Dar, încheie „Charlie Hebdo”:

• „Pasionații de studii rusești pot sta liniștiți însă: chiar și învățarea limbii germane se confruntă cu un declin lent, dar constant, fără ca Germania să fi invadat pe cineva - cel puțin, nu de aproape un secol.”

Ar trebui însă subliniat că, la întrebarea retorică pusă de „Charlie Hebdo” dacă „Ar trebui oare ca elevii să învețe limba unui agresor?”, răspunsul trebuie să fie DA, desigur. La urma urmei, dată fiind ostilitatea crescândă a Rusiei față de democrațiile occidentale, învățarea limbii adversarului potențial devine chiar mai necesară, precum în cazul terorismului islamic. În acel caz, de pildă, fără specialiști în limbile arabă și persană, pentru a aminti doar două, cum ar mai putea fi analizate rețelele informaționale și ideologia celor din față? Dar, în privința cunoașterii limbii și mentalității ruse, intelectualii din țările estice, mai ales cei din Țările Baltice sau Republica Moldova, au încă un mare avantaj, deseori neluat în seamă suficient.

X