Corespondență Dan Alexe | Parlamentul European caută să armonizeze lista țărilor „sigure” pentru expulzări de migranți
Parlamentul European votează marți, 10 februarie, lista țărilor considerate sigure, spre care solicitanții de azil respinși din Uniunea Europeană ar putea fi returnați mai ușor, fără un proces îndelungat de revizuire. Votul va evidenția, de asemenea, și țările terțe considerate sigure, care ar putea acționa ca centre de returnare sau de tranzit.
În decembrie 2025, Parlamentul European și Consiliul au aprobat prima listă a Uniunii Europene a țărilor de origine sigure, menită să accelereze procedurile de azil. Lista include Bangladesh, Columbia, Egipt, India, Kosovo, Maroc și Tunisia. Se pornește de la prezumția că resortisanții acestor state nu au nevoie de protecție internațională, deși evaluarea individuală a cererilor de azil rămâne obligatorie.
În acest context, guvernul Suediei a decis, după cel al Danemarcei, că infractorii care au comis fapte grave și nu sunt cetățeni ai Uniunii Europene — criminali, violatori și alte persoane care au comis acte grave de violență — ar putea fi deportați. Ministrul migrației de la Stockholm, Johan Forssell, își îndeamnă omologii din UE să se activeze pentru o revizuire a convențiilor internaționale. Planul este de a se asigura că infractorii pot fi trimiși înapoi în țările lor de origine chiar și în cazurile în care îndrumările Agenției ONU pentru Refugiați (UNHCR) s-ar opune.
Guvernul de coaliție de centru-dreapta al Suediei va introduce noi măsuri în primăvară, menite să ducă la o creștere de șase ori a numărului de migranți returnați, a declarat ministrul migrației Forssell, „în special atunci când persoanele cu statut de refugiat comit violuri și alte forme grave de violență sexuală”.
Referindu-se la modificarea regulilor, Forssell a explicat că „Convenția privind refugiații permite expulzarea refugiaților dacă au comis o infracțiune deosebit de gravă și reprezintă un pericol pentru securitatea națională a statului membru”. „Violul, de pildă, este un exemplu de infracțiune deosebit de gravă, însă liniile directoare ale UNHCR impun o evaluare individuală a caracteristicilor infracțiunii pentru a determina dacă aceasta este deosebit de gravă sau nu”, a spus ministrul. Inițiativa Suediei vizează revizuirea acestor linii directoare ale UNHCR, astfel încât violul și alte forme grave de violență sexuală să fie întotdeauna considerate infracțiuni deosebit de grave.
Alte state membre ale Uniunii Europene au anunțat sau au încercat recent să aplice măsuri la nivel național, unele dintre ele fiind criticate. Este cazul Italiei și Belgiei, care au ajuns la o înțelegere cu Albania pentru trimiterea acolo a migranților respinși, dar care se confruntă în prezent cu obstacole legale, inclusiv la nivel național.
Parlamentul European va lua în discuție și acest aspect, mai ales după ce în Italia, unde proiectul este concret, premierul Giorgia Meloni a semnat deja un memorandum de înțelegere cu președintele albanez Edi Rama. Conform acordului dintre Roma și Tirana, 36.000 de migranți ar urma să fie mutați anual în Albania.
Parlamentul European nu poate însă impune această listă a țărilor „sigure” pentru expulzările de migranți, ci urmărește doar armonizarea politicilor la nivel european, lăsând o largă marjă de manevră statelor membre, fiecare guvern păstrându-și propria legislație națională în materie.
În Albania este încă în vigoare, deocamdată neimplementat, acordul cu Italia privind găzduirea în centre speciale, închise, a azilanților ilegali ajunși în Italia și transferați peste Adriatica, contra cost pentru apă, îngrijire și hrană. Acești azilanți, cât timp li se analizează cererea de azil în Italia, nu pot fi considerați delincvenți.
Giorgia Meloni urmează astfel modelul proiectului britanic inițiat de fostul premier Rishi Sunak, care avea ca scop trimiterea migranților în Rwanda, în Africa. Justiția britanică s-a opus însă planurilor lui Sunak, iar un scenariu similar ar putea avea loc și în Italia. Pe deasupra, această situație evidențiază eșecul solidarității europene, după ce Meloni a încercat fără succes să obțină de la partenerii din UE o repartizare echitabilă a refugiaților.
Experiența britanică
Discuțiile purtate de Belgia sau Italia cu țări din Balcani, precum Albania sau Kosovo, pentru primirea deținuților și azilanților considerați „supranumerari” amintesc și de tentativele Londrei, atât sub guvernele conservatoare anterioare, cât și sub actualul guvern laburist, de a trimite solicitanți de azil în Rwanda.
Rwanda are deja un acord cu administrația americană pentru a primi migranți expulzați. Țara a primit deja un migrant irakian în aprilie 2025, pentru suma de 100.000 de dolari. Potrivit Reuters, a fost încheiat un acord cu Kigali pentru transferul a încă 250 de migranți din Statele Unite, în schimbul unei plăți de 7,5 milioane de euro. Termenii exacți ai acestor acorduri rămân confidențiali, alimentând criticile privind legalitatea și compatibilitatea lor cu convențiile internaționale.
De asemenea, Londra dorește ca persoanele identificate de Regatul Unit drept imigranți ilegali sau solicitanți de azil respinși să fie relocate tot în Rwanda, pentru procesarea cererilor de azil și o eventuală realocare. Chiar dacă statul rwandez a acceptat planul, în schimbul unor fonduri importante, au fost exprimate avertismente potrivit cărora asemenea deportări riscă să se apropie de măsuri tragice aplicate de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial.
