The Economist: războiul din Iran ar putea provoca cel mai mare șoc petrolier din ultimii ani
Prețurile ar urma să crească brusc pe termen scurt, dar și ar putea rămâne la niveluri ridicate pentru o perioadă nedeterminată, notează The Economist. În vara anului 2025, la doar câteva ore după atacurile asupra Iranului, prețul petrolului de tip Brent a crescut cu 7%, ajungând la 74 de dolari pe baril - o creștere considerabilă, dar nu uriașă.
Publicația notează că acea campanie a cruțat infrastructura energetică iraniană, operațiunea americană a fost de scurtă durată, iar răspunsul Iranului - simbolic.
De această dată, însă, situația este diferită, deoarece președintele SUA, Donald Trump, a promis că „bombardamentele intense și punctuale vor continua fără întrerupere pe parcursul întregii săptămâni sau atât cât va fi necesar pentru atingerea obiectivului”. Iar reacția Iranului este mult mai serioasă: în ultimele 24 de ore, acesta a lansat rachete asupra Israelului, asupra vecinilor săi arabi și asupra bazelor americane din regiune.
„Nimic din toate acestea nu îi va liniști pe traderi. Intensitatea panicii și durata acesteia vor depinde de trei factori”, arată publicația.
Primul factor este țintele Iranului în Golful Persic. Inițial, loviturile au vizat doar obiective militare americane. Ulterior, au fost atinse și porturi, aeroporturi și alte elemente ale infrastructurii civile din regiune.
Publicația apreciază că, în fața unei amenințări existențiale, conducerea iraniană ar putea considera atragerea vecinilor din Golful Persic în criză drept una dintre puținele modalități de a forța SUA să revină la masa negocierilor.
Analistul Carlos Bellorin a declarat că mai multe câmpuri petroliere din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Kuweit se află în raza de acțiune a rachetelor și dronelor iraniene. În plus, acestea sunt foarte mari și dificil de protejat.
Totuși, publicația subliniază că loviturile asupra câmpurilor petroliere ar fi un gest imprudent.
„Un atac iranian asupra petrolului din Golful Persic ar provoca represalii din partea vecinilor care inițial au cerut dezescaladarea”, notează jurnaliștii.
Situația din strâmtoarea Ormuz
Al doilea factor necunoscut este dacă petrolul iranian va putea ajunge pe piață. Strâmtoarea Ormuz nu a fost niciodată închisă navigației maritime, nici măcar în timpul războiului dintre Iran și Irak din anii 1980. Închiderea acesteia ar provoca nemulțumirea Chinei, care cumpără aproape tot petrolul iranian și primește 37% din importurile sale de țiței pe cale maritimă prin această strâmtoare.
Iranul pare hotărât să blocheze strâmtoarea, deși forțele americane ar putea elimina orice blocadă în câteva ore.
„Cu toate acestea, strâmtoarea devine deja rapid impracticabilă. Interferențele satelitare perturbă semnalele navelor, crescând riscul de coliziuni. Iranul ar putea amplasa mine pentru a face navigația și mai periculoasă”, scrie publicația.
Jurnaliștii adaugă că societățile de asigurări majorează primele sau chiar anulează polițele pentru navele care încearcă să traverseze zona. Din acest motiv, cel puțin cinci petroliere care urmau să treacă prin Strâmtoarea Ormuz la începutul lunii martie pentru a încărca petrol din Arabia Saudită, Oman, Qatar și Emiratele Arabe Unite s-au întors din drum în după-amiaza zilei de 28 februarie.
„De ambele părți ale strâmtorii se formează aglomerări masive de petroliere care staționează, temându-se să traverseze zona de conflict. Tarifele de transport, deja ridicate, ar putea crește și mai mult”, se mai arată în articol.
Rute alternative
Rutele alternative au o eficiență limitată. Arabia Saudită poate redirecționa petrolul prin conducta Est–Vest, iar Emiratele Arabe Unite dispun de o conductă mai scurtă care ocolește strâmtoarea. Totuși, chiar și la capacitate maximă, potrivit analistului Jorge Leon, ar rămâne neutilizate aproximativ 8-10 milioane de barili pe zi.
OPEC și aliații săi ar putea încerca să majoreze producția peste așteptări; cartelul urma să se reunească pe 1 martie, înainte de declanșarea ostilităților. Însă, dacă Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, care dispun de cele mai mari capacități de rezervă, nu își pot redirecționa exporturile, ceilalți membri nu vor putea compensa deficitul.
Ce se va întâmpla cu prețurile la energie
Evoluția prețurilor pe termen lung depinde de al treilea și cel mai important factor necunoscut: dacă Donald Trump va reuși să își atingă obiectivul declarat de schimbare a regimului în Iran.
Odată cu plecarea ayatollahilor și a Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), Iranul ar putea înceta să mai fie o sursă de instabilitate regională și ar putea beneficia chiar de o relaxare a sancțiunilor. Combinarea creșterii exporturilor iraniene cu reducerea riscurilor geopolitice ar putea accentua excedentul de ofertă și ar putea duce la ieftinirea petrolului.
Jurnaliștii notează însă că, deși Trump a exclus prezența trupelor americane terestre în Iran, nicio țară nu a fost eliberată de tiranie doar prin forță aeriană. Prin urmare, situația rămâne suficient de incertă pentru ca un astfel de deznodământ favorabil să nu fie garantat.
Ce urmează în Iran
Un scenariu alternativ presupune menținerea la putere a susținătorilor regimului. Succesorul potențial al lui Ali Khamenei ar putea simți nevoia să demonstreze forță, menținând închisă Strâmtoarea Ormuz și alimentând haosul în Golful Persic. În condițiile unei lupte pentru putere între facțiunile rivale ale IRGC, Iranul ar rămâne o amenințare regională. Producția de petrol ar putea scădea, iar cumpărători precum China nu ar avea certitudinea cine controlează livrările din Iran.
CITIȚI ȘI:
