Tradițiile pascale, între credință și identitate: Rolul comunității și al Bisericii în păstrarea valorilor autentice
Sărbătorile pascale rămân un moment esențial de reînnoire spirituală și de reconectare cu tradițiile, iar obiceiurile păstrate de-a lungul timpului reflectă identitatea colectivă a moldovenilor, a explicat etnografa Varvara Buzilă, într-un interviu acordat postului Moldova 1.
Paștele este perceput nu doar ca o sărbătoare religioasă, ci și ca un proces complex de purificare și regenerare, atât la nivel individual, cât și comunitar. „Creștinismul este, în mare parte, popular. Adică oamenii, prin obiceiuri, prin datini, s-au apropiat de sfera sacrului și au dimensionat în cea a tradiției foarte multe dintre esențele creștinismului”, a declarat Varvara Buzilă.
Potrivit etnografei, în mediul rural, pregătirile pentru Paște includ atât curățenia gospodăriei, cât și o purificare spirituală prin post și renunțarea la comportamente necuviincioase. Astfel, sărbătoarea devine „o reînnoire totală a stării omului și a întregii comunități”.
Printre tradițiile păstrate se numără sfințirea bucatelor în Noaptea de Înviere, când credincioșii duc la biserică pasca, ouăle roșii și, tot mai des în ultimii ani, ouă încondeiate. „În ultimii ani se observă, de altfel, o revenire tot mai intensă la această veche tradiție”, a subliniat Buzilă, menționând implicarea tot mai activă a femeilor tinere, atât din mediul urban, cât și rural.
Un alt obicei readus în atenție este scrânciobul de Paște, practicat în unele localități în a treia zi de sărbătoare, simbol al dorinței de înălțare spirituală. Totodată, în dimineața de Paște se păstrează ritualul spălării cu apă în care sunt puse ouă și bani, semn al sănătății, purității și prosperității. „Se spală picii cu un ou roșu pe obraz ca să fie rumeni (...) și alb la obraz și albi la suflet”, a explicat etnografa.
În trecut, tradițiile aveau și dimensiuni mai ample, precum pelerinajele la Ierusalim, practicate de cei înstăriți, care călătoreau cu căruțele până la locurile sfinte. Astăzi, însă, modul de trăire a sărbătorii s-a schimbat. „Odinioară, comunitățile altfel trăiau această mare sărbătoare. Cu mai multă pietate, cu mai multă reținere, cu mai multă morală”, a remarcat Buzilă.
Un rol esențial în conservarea acestor tradiții îl are Biserica, considerată spațiul central al comuniunii spirituale. „A fost, continuă să fie esențial și va rămâne esențial”, a afirmat etnografa, subliniind importanța pregătirii interioare a credincioșilor înainte de participarea la slujbe.
În contextul globalizării, păstrarea tradițiilor devine o responsabilitate colectivă, parte a identității naționale. „Cred că este una dintre sarcinile noastre esențiale (...) toate fac parte din identitatea noastră, din personalitatea noastră colectivă”, a declarat Varvara Buzilă.
Ea a adăugat că tradițiile nu aparțin doar unor comunități restrânse, ci întregii societăți, contribuind la coeziune și unitate. Totodată, potrivit etnografei, sărbătorile pascale sunt un prilej de solidaritate și generozitate față de cei mai vulnerabili, într-o lume care are nevoie de mai multă bunătate.
CITIȚI ȘI:
