Tradiție și memorie la Mileștii Mici: De la așezări tătărești la comunități de răzeși
Satul Mileștii Mici din raionul Ialoveni, situat la aproximativ 20 de kilometri de Chișinău, își dezvăluie identitatea prin trei repere definitorii – izvoarele, credința și istoria – care au modelat de-a lungul secolelor viața comunității și patrimoniul local.
Localitatea, atestată documentar în anul 1432, oferă multiple atracții turistice, susține președinta Asociației Obștești „Baștina Mileștii Mici”, Adelina Botezatu.
„Comuna Mileștii Mici are foarte multe locuri destinate turismului. Avem șapte izvoare, care sunt istorice pentru că satul când a fost, cândva, se alimentau, sau apa vine din acele șapte izvoare. Este moara de vânt, care este o istorie foarte mare, pentru că a scăpat satul de foamete, acea moară, și biserica satului, care are peste 100 de ani”, a declarat aceasta.
Unul dintre cele mai importante simboluri ale localității este Biserica „Sfântul Nicolae”, edificiu ridicat în anul 1870, cu sprijinul comunității de răzeși. Preotul paroh Manole Brihuneț a subliniat că lăcașul a fost construit după proiectele tipice epocii: „Ne aflăm în incinta Bisericii „Sfântul Nicolae”, o biserică înălțată după acele proiecte tip din perioada respectivă, la anul 1870, ridicată cu sprijinul financiar și material al comunității de răzeși”.
Construcția a durat aproximativ cinci ani, fiind realizată din piatră extrasă din carierele locale, iar implicarea comunității a fost esențială.
„Înțelegerea a fost: comunitatea să-și aducă în serviciu înălțării acestui sfânt locaș exact acel produs care puteau să-l aducă, adică carele, boii, caii, tot ceea ce aveau ca să aducă acest material”, a explicat preotul.
Biserica a fost ridicată pe un loc înalt, considerat conform tradițiilor vremii, într-o zonă unde anterior nu existau construcții. În timp, în jurul acesteia au fost dezvoltate și alte edificii, precum cimitirul, școala parohială și casele preoților.
Istoria localității este însă mult mai veche, iar cercetările efectuate de preotul Manole Brihuneț indică existența unor așezări încă din perioada medievală timpurie. „Culturi antice avem aici mai multe, preistorice avem la fel, deoarece aici au fost izvoare puternice... și care sunt sigur că este centrul medieval al acestei localități”, a afirmat acesta.
Potrivit cercetărilor, satul purta anterior o altă denumire. „Milești e din secolul al XVI-lea, dar până atunci tot a fost o localitate... acest sat se numea Din Fundul Văii”, a precizat preotul.
Zona a fost influențată de prezența tătarilor, care locuiau în regiune înainte de formarea statalității medievale moldovenești. „Peste Nistru, la sud, Bugeacul era plin de tătari... aceștia făceau deseori incursiuni... iar dacă veneau și puneam oarecare rezistență, atunci chiar distrugeau tot”, a relatat Manole Brihuneț, adăugând că locuințele erau în acea perioadă simple, de tip semibordei.
După retragerea tătarilor, în regiune s-au stabilit comunități de vlahi, cu rol militar, care au contribuit la întemeierea noilor așezări. „Încoace vin mase întregi de vlahi... și iată și aici, la Milești Mici, s-a așezat în preajma acestui fost oraș tătăresc”, a menționat preotul.
Originea denumirii satului este legată de mai multe legende, una dintre ele făcând referire la un conducător local. „Mile de la un Mile, care la 1524 vrea să-și arate că este stăpân în spațiile respective. Și iată de acolo ni se trage și acest nume frumos”, a explicat Manole Brihuneț.
Astăzi, Mileștii Mici rămâne un spațiu în care natura, patrimoniul și tradițiile se împletesc, oferind vizitatorilor o imagine autentică a trecutului și prezentului rural din Republica Moldova.
Materialul difuzat la emisiunea „Zi de Zi” de la Radio Moldova poate fi ascultat mai jos.
CITIȚI ȘI:
