Corespondență Dan Alexe | Wes Streeting, adversarul laburist al lui Keir Starmer care caută să-l răstoarne și să ducă Regatul Unit înapoi în UE
Așa cum mulți o prevăzuseră, o serie de importanți politicieni ai guvernului laburist aflat la putere la Londra, însă sfâșiat de lupte interne, încep să ceară public revenirea Marii Britanii în Uniunea Europeană. Luptele în culise pentru conducerea Partidului Laburist au dominat complet weekendul. Săptămâna trecută, aproape 100 de parlamentari au cerut ca Keir Starmer să demisioneze din funcția de prim-ministru. Ministrul (laburist, desigur) al Sănătății, Wes Streeting, a demisionat, dând de înțeles că va lansa un asalt total împotriva premierului Keir Starmer pentru conducerea partidului... dar și a țării.
Rezultate catastrofale ale alegerilor din 7 mai, apoi faptul că un sfert dintre parlamentarii laburiști îi doresc plecarea, iar Wes Streeting, ministrul său al sănătății, a demisionat joia trecută, 14 mai, spunând că „și-a pierdut încrederea”, toate acestea au fragilizat cu totul poziția prim-ministrului britanic Keir Starmer, care încă se agață de cheia biroului său din Downing Street.
Nimeni din parlament, la Westminster, nu crede că el poate rămâne acolo mult mai mult, dar convulsiile guvernului său ar putea continua, cu riscul de a epuiza nervii jurnaliștilor și răbdarea poporului britanic, dacă Starmer nu se decide în sfârșit să arunce el însuși prosopul în ring.
Presa britanică din weekend și de astăzi speculează că premierul Keir Starmer, un avocat de profesie, va căuta să „obțină un orar” al plecării sale săptămâna aceasta, deoarece dorește ca, spre deosebire de unii din predecesorii săi, fie laburiști, fie conservatori, să beneficieze de o “ieșire demnă din scenă”.
Deși Keir Starmer se confruntă cu o opoziție puternică în cadrul Partidului Laburist, niciunul dintre adversarii săi nu s-a înscris încă oficial în cursa pentru a-l înlocui. Doar principalul său adversar, demisionarul ministru al sănătății Wes Streeting, a spus că dacă va ajunge la conducere va face totul pentru ca țara să reintre în Uniunea Europeană, subiect pe care până acum Keir Starmer l-a evitat prudent. Streeting a spus că Brexitul a fost o „greșeală catastrofală” și a cerut o „nouă relație specială cu UE”.
Fostul ministru al sănătății Wes Streeting confirmă însă că va candida dacă se declanșează cursa pentru șefia Partidului Laburist. Streeting a descris reducerea combustibilului de iarnă propusă de Starmer – una dintre cele mai nepopulare politici din mandatul guvernamental de până acum – drept o „catastrofă” și a spus că partidul nu a avut o dezbatere reală despre direcțiile sale de la era nepopularului precedent șef Jeremy Corbyn încoace.
În cadrul Partidului Laburist, procedura de înlăturare a liderului este deosebit de complexă și riscantă. Din motive tactice și practice, în Regatul Unit, înlăturarea unui lider de partid, în special în Partidul Laburist, este orice altceva decât un exercițiu de rutină. Toți politicienii țin cont de zicala conform căreia cine mânuiește sabia nu primește niciodată coroana. Cu alte cuvinte, oricine ia inițiativa de a contesta deschis autoritatea liderului rareori ajunge să-l înlocuiască, reputația sa fiind inevitabil pătată de manevrele făcute.
Nefericita soartă a lui Michael Heseltine, ministrul apărării al lui Margaret Thatcher, ilustrează această zicală. El a fost cel care a declanșat, în 1990, alegerile primare interne care aveau să o doboare pe „Doamna de Fier”. Dar John Major a fost cel care le-a câștigat și a intrat pe Downing Street, altfel zis devenind prim ministru.
Mai recent, demisia, în iulie 2022, lui Rishi Sunak, pe atunci ministrul de finanțe, l-a detronat pe Boris Johnson. Totuși, Liz Truss, ministra de externe de atunci, a fost preferata membrilor Partidului Conservator în timpul alegerilor primare. Cu toate astea, Rishi Sunak nu a trebuit să aștepte mult pentru a-și lua revanșa, deoarece mandatul lui Liz Truss a durat doar patruzeci și nouă de zile pe Downing Street, unde la nr. 10 e sediul tradițional al șefului guvernului.
Cum o aflase brusc și dureros pe pielea lui deja Cezar în Antichitate („Et tu, Brute?"), nu ești niciodată mai crud lichidat decât de ai tăi.
