Tiraspolul terorizează populația. Istoria unor prizonieri în regiunea transnistreană
Rusia este responsabilă de represiunile din stânga Nistrului, deși autoritățile secesioniste se ghidează și de propriile interese economice care nu sunt neapărat dictate de la Moscova. În ultimul an, regimul secesionist pro-rus a impus tot mai multe instrumente de persecuție și represiune. Arată raportul pentru 2022 al Asociației Promo-LEX privind drepturile omului. Săptămâna trecută, Tiraspolul l-a eliberat din detenție pe Adrian Glijin, răpit acum trei ani și condamnat pentru trădarea așa-numitei patrii. Unii comentatori care cunosc situația din regiune, au revenit la acest episod, pentru că în același timp, justiția de la Chișinău l-a lăsat liber pe milițianul Andrei Samonii, cetățean al Republicii Moldova pe care Judecătoria Soroca îl recunoscuse vinovat de răpire și tortură în 2020.
În noaptea dintre 8 și 9 aprilie 2015, milițianul Andrei Samonii a intrat în casa unui cuplu din satul Vertiujeni, raionul Florești. Cele două persoane au fost luate cu forța și duse cu luntrea peste Nistru, la Camenca. Cuplul a fost sechestrat și bătut crunt timp de trei zile în sediul miliției separatiste. După intervenția Chișinăului, ambele persoane au fost eliberate, dar au rămas cu sechele psiho-emoționale. În ianuarie 2020, autoritățile au reușit să-l rețină pe Andrei Samonii care între timp se retrăsese din miliție și obținuse cetățenia Republicii Moldova. Inițial Judecătoria Soroca l-a condamnat la 15 ani de închisoare pentru infracțiuni de violare a domiciliului, răpire și acte de tortură și l-a obligat să achite 20 de mii de euro despăgubiri. Anul trecut, în octombrie, milițianul Samonii a obținut la Curtea de Apel Bălți reducerea pedepsei cu nouă ani, iar prejudiciul moral a fost micșorat până la 20 de mii de lei. Ulterior, avea să obțină din nou o pedeapsă mai ușoară - milițianul separatist a făcut doar trei ani și trei luni de închisoare și nu a plătit despăgubiri. Cauza penală se află pe rol la Curtea Supremă de Justiție.
Cetățeanul moldovean Adrian Glijin a fost răpit în octombrie 2020 de securiștii separatiști în timp ce se afla pe un câmp din apropierea satului Cuzmin de pe malul estic al Nistrului. Abia după două luni, autoritățile de facto ale regiunii transnistrene aveau să-i anunțe rudele. Regimul de la Tiraspol l-a acuzat pe Adrian Glijin de trădare iar în luna mai 2022, l-a condamnat extrajudiciar la 13 ani și șase luni de închisoare. Săptămâna trecută, pe șapte aprilie, Adrian Glijin a fost eliberat din detenție. Asociația Promo-LEX care a oferit asistență familiei sale, consemnase de mai multe ori abuzuri - condiții de detenție inumane, lipsa întrevederilor confidențiale și a asistenței medicale.
Fostul șef al biroului pentru reintegrare, Alexandru Flenchea consideră că Adrian Glijin a fost răpit pentru a fi schimbat pe Andrei Samonii. Alexandru Flenchea scrie pe canalul de Telegram al asociației sale - Initiative for Peace - că milițianul Samonii nu a fost amnistiat, instanța a găsit căi legale ca să-i atenueze pedeapsa, iar Glijin a fost eliberat fără vreo explicație. „Este greu să condamni un asemenea troc, pentru că Adrian Glijin era ostatic. Dar regimul de la Tiraspol va ști că răpirile sunt un instrument eficient în negocierile cu autoritățile constituționale. În asemenea situație, există numai două opțiuni - fie respingi târguiala, și atunci Adrian Glijin ar fi rămas în continuare ostatic fără să poarte vreo vină; fie o accepți - însă până la următoarea răpire, când băieții de la Tiraspol vor mai vrea ceva de la noi."
Potrivit raportului Promo-LEX, nerespectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană a Republicii Moldova este sistemică. Recent, regimul ilegal de la Tiraspol a instituit pedeapsa penală pentru sesizarea instanțelor internaționale și din Republica Moldova, în timp ce persecută locuitorii regiunii, care nu pot fi ajutați. Numeroase persoane, încarcerate ilegal, continuă să se afle în detenție contrar demersurilor autorităților constituționale, organizațiilor naționale și internaționale și contrar constatărilor Curții Europene a Drepturilor Omului.
