Corespondență Dan Alexe | Canada aderă oficial la programul european militar SAFE… în vreme ce România rămâne împotmolită acasă
În România continuă să circule o mare confuzie în jurul condițiilor participării țării la programul SAFE, mecanismul european prin care statele membre pot avea acces la împrumuturi pentru investiții în domeniul apărării și securității.
Plutește de altfel o teorie potrivit căreia răsturnarea guvernului Bolojan ar fi fost pregătită tocmai pentru a împiedica România să participe la programul european SAFE.
În acest timp, până și o țară care nu este în UE (dar e membru NATO) cum este Canada și-a anunțat oficial participarea la programul european SAFE, în vreme ce în România, care ar fi un important beneficiar al programului, presa continuă să scrie că au rămas mai puțin de două săptămâni până la data limită și că România (care este potențial al doilea beneficiar, după Polonia, care ar primi 43 de miliarde) riscă să piardă aproape 17 miliarde de euro.
În România, teoria, care circulă mai ales în zona suveranistă, conspiraționistă și parțial în unele cercuri PSD nemulțumite de orientarea euro-atlantistă a guvernului răsturnat al lui Ilie Bolojan, se tot afirmă că guvernul ar fi fost „sacrificat” tocmai în momentul în care România urma să semneze și să implementeze componenta națională a programului european SAFE, care implică împrumuturi masive pentru industria de apărare și integrarea acesteia în lanțurile europene de producție militară.
Adevărul este că programul SAFE nu e un simplu fond european, ci practic începutul unei semi-economii de război europene coordonate. Bolojan însuși a prezentat SAFE drept o oportunitate istorică pentru integrarea industriei românești în complexul militar european.
De unde confuzia în spațiul public românesc?
Lucrurile rămân confuze în spațiul public românesc din mai multe motive. Principalul e acela că România nu a publicat integral un „master plan” detaliat, accesibil publicului, cu toate contractele și repartizările finanțărilor, ceea ce alimentează suspiciunile și teoriile. Dar, la nivelul Comisiei Europene, România a prezentat deja un plan suficient de concret încât să primească aprobarea și contractul-cadru SAFE.
Fondurile europene nu sunt destinate exclusiv înzestrării armatei. Planul românesc include astfel: transportoare blindate Piranha 5; elicoptere, radare, nave de patrulare, infrastructură militară, și chiar componente duale de infrastructură precum Autostrada Moldovei.
Ce NU există încă public e lista completă a contractelor, apoi distribuția exactă a banilor, firmele beneficiare și calendarul detaliat al fiecărui proiect.
De aceea Bolojan și oamenii lui au tot repetat formula birocratică: „programul SAFE a fost finalizat” — adică a fost finalizată arhitectura de aprobare și eligibilitate, dar nu neapărat fiecare achiziție individuală.
În realitate, România se află acum într-o zonă intermediară: există aprobarea europeană; există planul strategic depus; există acordul politic și financiar; dar multe contracte industriale concrete sunt încă în negociere.
Apoi mai e și tensiunea politică: cine va controla efectiv cele 16,6 miliarde? MApN? Ministerul Economiei? Romarm? firme occidentale? consorții mixte? În fond, SAFE nu e doar un împrumut. E o redistribuire gigantică de putere economică în interiorul UE. Iar România, care de obicei cumpăra armament aproape „la bucată”, intră acum într-un sistem european integrat de producție militară. De aici nervozitatea. Și de aici impresia că sub limbajul tehnocratic („jaloane”, „acord operațional”, „disponibilizare în tranșe”) se ascunde o bătălie foarte mare pentru bani și influență.
În concluzie: România NU a prezentat încă public un program complet transparent și exhaustiv. dar DA, a prezentat Bruxelles-ului un plan suficient de concret încât să fie aprobat și să primească undă verde pentru SAFE.
Ce este programul SAFE căruia i s-a alăturat și Canada
Canada s-a alăturat oficial programului european de achiziții publice în domeniul apărării, anunțându-și deja intenția de a participa la acesta vara trecută. SAFE este un program european de finanțare a apărării în valoare totală de 150 de miliarde de euro.
Acest program permite țărilor UE să obțină împrumuturi cu dobândă redusă pentru achiziționarea de echipamente militare și arme în contextul eforturilor de eliberare a continentului european de dependența sa de Statele Unite.
Programul a fost imaginat după ce președintele american Donald Trump a pus la grea încercare relațiile transatlantice, în special prin amenințarea insistentă cu anexarea Groenlandei, un teritoriu autonom al Danemarcei, membru fondator al NATO.
Canada este prima țară non-europeană care participă la programul SAFE, companiile locale se pot asocia cu omologii lor europeni pentru a licita pentru proiecte comune și a beneficia de condiții avantajoase de finanțare.
Uniunea Europeană a dezvăluit că taxele pe care Canada ar trebui să le plătească pentru a adera la acest program s-ar ridica la 10 milioane de euro, ceea ce îi determină pe observatori să pună la îndoială volumul investițiilor pe care le va genera acest acord.
Taxele sunt proporționale cu volumul contractelor pe care Uniunea Europeană se așteaptă ca o țară să le genereze pentru industria sa internă. De exemplu, taxele percepute pentru Regatul Unit sunt de câteva ori mai mari decât cele pentru Canada, motiv pentru care Londra a anunțat deocamdată că eforturile sale de a face parte din SAFE - ceea ce ar fi fost profitabil pentru producătorii de arme din Marea Britanie - sunt stopate pe moment.
Proiectele comune de armament din cadrul SAFE trebuie să aibă minimum 65% din componente produse în cele 27 de națiuni membre ale Uniunii Europene, dar țărilor partenere, cum ar fi Canada, li s-ar putea acorda scutiri.
