Corespondență Dan Alexe | UE la Vilnius și apărarea balticilor în fața Rusiei
Uniunea Europeană va oferi urgent un pachet financiar destinat țărilor baltice de 1,5 miliarde de euro pentru apărarea anti-drone, lucru anunțat într-o conferința de presă la Vilnius de către șefa Comisiei Europene Ursula von der Leyen, care a sosit marți seara, 26 mai, la Lituania, împreună cu comisarul UE pentru apărare, Andrius Kubilius.
Țările baltice vor mai primi încă 12 miliarde de euro prin intermediul programului de militarizare al UE SAFE (Acțiunea pentru Securitatea Europei - Security Action For Europe), de care beneficiază și România.
Vizita are loc imediat după ce Vladimir Putin a semnat o lege care îi conferă Rusiei dreptul de a folosi forța armată pentru a-i “proteja” pe cetățenii ruși locuind în străinătate.
Un motiv similar a fost folosit în februarie 2022, chiar înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei de către forțele armate ruse. Putin a obținut atunci dreptul (potrivit unilateral al legislației Rusiei) de a trimite forțele armate în străinătate, decizie luată sub presiunea lui de Consiliul Federației Ruse.
Situația fragilă a balticilor
Dintre cele trei țări baltice, Estonia se află probabil în poziția cea mai delicată. Nu doar pentru că este mică și apropiată de Rusia, ci și pentru că orașul Narva, la graniță, este practic lipit de Federația Rusă, iar o mare parte a populației din estul Estoniei este rusofonă. Orașul Narva este separat de Federația Rusă doar de râul omonim, iar peste 95% din populația sa este rusofonă. La nivelul întregului district Ida-Viru, rușii etnici și rusofonii reprezintă o majoritate covârșitoare.
Lituania la rândul ei se află de-a lungul așa-numitului "coridor Suwalki", singura linie de cale ferată care leagă Bielorusia (și prin ea Rusia) de enclava rusă militarizată Kaliningrad. Kremlinul a folosit deja în trecut argumentul „apărării minorităților ruse” pentru a justifica intervenții sau presiuni geopolitice. Balticii știu asta foarte bine. Ei trăiesc cu memoria ocupației sovietice încă vie, nu ca un capitol de manual, ci ca experiență familială cu sumedenie de amintiri dureroase.
Dincolo de sprijinul politic pe care vizita lui von der Leyen și a lui Kubilius o reprezintă, Uniunea Europeană mai are un instrument care definește apărarea comună, unul teoretic chiar și mai eficace decât faimosul art. 5 al cartei NATO.
Legislația Uniunii Europene stipulează clar că statele membre au „obligația” de a interveni militar în cazul unei agresiuni asupra unuia dintre membri. Este vorba despre articolul 42 din Tratatul de la Lisabona, așa-numita „Constituție” europeană.
Tot așa, în fața amenințării ruse, actuala Comisie Europeană are, pentru prima dată în istorie, un comisar pentru Apărare – lituanianul Andrius Kubilius – iar Comisia a alocat „cel puțin 127 de miliarde de euro - ba chiar până la 150 de miliarde - pentru potențiale achiziții în domeniul apărării”.
Nu este de altfel deloc o întâmplare că doi politicieni baltici au primit două posturi de cea mai înaltă importanță geopolitică: lituanianul Andrius Kubilius este primul comisar UE însărcinat cu apărarea (post inexistent până la actuala legislatură), în vreme ce estona Kaja Kallas este șefa diplomației europene (echivalentă unui ministru de externe al UE), ambii cunoscând foarte bine nu doar limba, dar și mentalitatea rusă și a imperiului care își tot schimbă forma.
Ce poate face UE pentru baltici?
UE poate finanța infrastructura strategică a Balticii: drumuri, linii feroviare, interconectări energetice, apărare cibernetică și sisteme anti-drone. Deja se lucrează la sincronizarea completă a rețelelor electrice baltice cu Europa continentală și la desprinderea lor definitivă de vechiul sistem energetic controlat istoric de Rusia. Pare tehnic, dar este profund geopolitic: firele electrice pot deveni arme.
În plus, Uniunea Europeană poate accelera producția comună de armament. După decenii în care Europa a externalizat securitatea către americani, Bruxelles-ul începe să vorbească despre autonomie strategică, despre fabrici de muniție și despre un fel de economie de război discretă. Nu întâmplător, țări precum Germania, Polonia sau statele nordice își cresc masiv bugetele militare.
În fond, cele trei Țări Baltice au devenit laboratorul noii Europe geopolitice. O Europă care descoperă, poate cam târziu, că istoria nu s-a terminat (cum o pretindea, acum mai bine de trei decenii filozoful Francis Fukuyama) și că pacea nu este starea naturală a continentului, ci o construcție fragilă, întreținută cu bani, infrastructură, voință politică… și uneori cu soldați.
„Coridorul Suwałki”
Toate acestea sunt însă lucruri știute și pe marginea cărora se speculează foarte mult. Mai interesantă este predicția care caută să identifice locul precis în care ar putea izbucni un conflict militar între Rusia și Europa. Este vorba de o fâșie de teritoriu cu o lungime de 65 km, de-a lungul frontierei dintre Polonia și Lituania, numită „Coridorul Suwałki” (Przesmyk Suwałki în polonă, Suwałki-Lücke în germană), și care leagă pe cale terestră enclava rusească militarizată Kaliningrad de Belarus.
Una din lecțiile istoriei este că un coridor poate foarte repede deveni o dâră de sânge. Cei care afirmă asta fac, evident, o aluzie la „Coridorul Danzigului”, care, în perioada interbelică, lega Germania lui Hitler de Prusia răsăriteană, cu capitala la Königsberg, astăzi Kaliningrad. Așadar, practic aceeași regiune care a produs germenii războiului atunci ar putea s-o facă astăzi din nou, într-un dispozitiv schimbat ca piesele unui caleidoscop.
Mai circulă și teoria potrivit căreia Putin n-a renunțat la planurile sale mai vechi de unire a Rusiei cu Belarus, ceea ce ar face și mai amenințătoare ipoteza unei acaparări cu forța a „Coridorului Suwałki”, realizând astfel joncțiunea terestră cu enclava Kaliningrad și separând fizic țările baltice de restul UE și de teritoriul NATO.
Să mai amintim că în Letonia și Estonia, rușii reprezintă circa 25% din populație: un sfert. În Lituania însă – doar 5%, deși 12% în capitală, Vilnius. Lituania rămâne însă țara cea mai vulnerabilă din UE. Cum enclava Kaliningrad este prinsă între Polonia și Lituania, aceasta din urmă e singura țară din UE și NATO care are o frontieră cu
