Bucea și Irpin, simboluri ale rezistenței: Mărturii din localitățile marcate de război
La mai bine de patru ani de la eliberarea orașelor Bucea și Irpin, amintirile unuia dintre cele mai dramatice episoade ale agresiunii militare rusești sunt încă prezente peste tot. Urmele gloanțelor nu au dispărut nici astăzi de pe pereți, ziduri și garduri. Și sufletele oamenilor poartă încă urmele acelui calvar.
Deși după masacrul din martie 2022 mulți au părăsit zona, astăzi localitățile revin la viață. Majoritatea locuitorilor s-au întors acasă. Mulți dintre cei afectați de tragedie și-au găsit alinarea în activități de voluntariat și sprijin comunitar, transformându-și experiența dureroasă într-o formă de ajutor pentru ceilalți.
În curtea Bisericii Ortodoxe „Sfântul Andrei” din Bucea, unde au fost descoperite primele victime ale ocupației, se înalță un zid comemorativ cu peste 500 de nume ale civililor uciși.
Locul a devenit un spațiu de reculegere colectivă și reflectă amploarea pierderilor. Procesul de identificare a victimelor continuă și astăzi.
„În acest moment avem până la 50 de morminte neidentificate în cimitirul din Bucea. Fiecare comunitate are o listă a civililor uciși. Rușii ucideau nu numai în Bucea, ci și în Irpin, în Hostomel, în Borodyanka. De exemplu, în Borodyanka există o familie cu opt membri uciși într-o singură zi”, povestește Mykhailyna Skoryk-Shkarivska, reprezentanta unei organizații neguvernamentale care sprijină comunitățile afectate de război.
Clădiri deteriorare de explozii și garduri ciuruite sunt urme clare ale atrocităților rusești în localitatea Irpin, care, la fel ca Bucea, a fost sub ocupația rusească. Chiar la ieșire din Irpin, a fost improvizat un „cimitir” al mașinilor atacate de armata rusă.
Mai mulți locuitori din Bucea și Irpin au încercat să fugă din localității. Singura cale de evadare era podul de la Irpin. Acesta a fost aruncat în aer în martie 2022, pentru a opri înaintarea trupelor rusești spre Kiev.
„Podul peste râul Irpin a reprezentat o cale de salvare pentru cei blocați în ocupație. Oamenii au traversat pe jos acel pod, unul câte unul, cu ajutorul voluntarilor, și astfel au reușit să se salveze, să scape din zonele ocupate”, a spus Mykhailyna Skoryk-Shkarivska.
Vadym Yevdokymenko și-a pierdut tatăl în martie 2022. Bărbatul a fost omorât și ars în garajul de lângă casă, alături de cadavrele altor orășeni. Vadym povestește că era acasă în momentul tragediei, însă nu a aflat decât după o lună ce s-a întâmplat cu tatăl său.
„Avem un centru de informare la Primăria din Bucea, am ajutat și la identificarea cadavrelor, de asemenea, dacă o persoană dispărea, unde dispărea, am ajutat și la colaborarea datelor, pentru ca rudele să-și găsească familiile cât mai repede posibil”, spune tânărul.
Astăzi, Vadym își dorește ca războiul nedrept să se încheie și ca responsabilii să fie pedepsiți.
„Fac ceea ce îmi place cel mai mult, și anume să-i ajut pe soldații noștri. Îi tund pe băieții răniți din spitale. Încerc să-mi iau gândul de la ceea ce s-a întâmplat și să trăiesc altfel și, știți, să le aduc bucurie oamenilor, ca și ei să continue să trăiască”, menționează Vadym.
În cele 33 de zile de ocupație, locuitorii din Bucea au trăit într-o continuă lipsă, violență și frică, declară Dmitro Hapcenko, șef de direcție în Primăria Bucea.
Condițiile de trai s-au deteriorat rapid. Oamenii au rămas fără curent electric, alimente, medicamente și fără comunicații. Deplasarea prin oraș era extrem de periculoasă din cauza exploziilor și a tehnicii militare ruse.
„Oamenii, văzând o astfel de tragedie, se adunau împreună. Încercau cu toții să se adune într-un subsol. Oamenii găteau pentru toți. Exista o solidaritate. Vecinii, dacă știau că la un etaj se afla o persoană imobilizată, îi duceau mâncare, îi acordau asistență medicală. Am simțit spiritul de solidaritate peste tot”, își amintește Dmitro Hapcenko.
Bărbatul rămâne optimist și speră că Bucea va redeveni unul dintre cele mai confortabile orășele din Ucraina, cu proiecte ambițioase de dezvoltare.
„Din păcate, războiul nu m-a ocolit nici pe mine. Am pierdut 16 prieteni apropiați. Familia mea s-a destrămat. Soția a plecat în străinătate și nu s-a mai întors. Nu mi-am mai văzut fiica de mai bine de patru ani. Comunic cu ea, însă nu pot să fiu mereu lângă ea. Și aceasta este o tragedie personală, care îmi afectează viața. Sunt foarte multe astfel de cazuri, de altfel. Nu doar în comunitatea mea, ci în toată Ucraina”, a mai spus Dmitro Hapcenko.
Armata rusă a ocupat Bucea pe 27 februarie 2022. În cele 33 de zile de ocupație, militarii ruși au comis peste 9.000 de crime de război. Orașul a fost eliberat de Forțele Armate ale Ucrainei pe 31 martie.
Bilanțul a fost unul care a zguduit conștiința umanității. Preotul din Bucea, Andrii Holovin, cel care a rămas în oraș pe tot parcursul ocupației și a încercat să ofere un minim de demnitate celor uciși, a oferit detalii cutremurătoare:
422 de corpuri neînsuflețite au fost recuperate în total după eliberare;
Victima cea mai tânără – un copil de doar 1 an și jumătate;
Victima cea mai vârstnică – o persoană de aproximativ 100 de ani.
În ciuda dovezilor covârșitoare – imagini din satelit cu cadavrele de pe străzi, mărturii ale supraviețuitorilor și rapoarte ale medicilor legiști internaționali – Kremlinul a negat orice implicare în execuții, violuri și tortură.
Moscova spune că a fost o înscenare. Totuși, potrivit multiplelor investigații, inclusiv ale Curții Penale Internaționale, masacrul de la Bucea a devenit cel mai bine documentat caz de crime de război.
CITIȚI ȘI:
