Corespondență Dan Alexe | Summitul UE–Moldova: Ce pot face concret António Costa și Ursula von der Leyen pentru ca Moldova să nu mai aștepte după Ucraina
Luni, 22 iunie, la Bruxelles, are loc cel de-al doilea summit oficial dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova. Gazdele vor fi președintele Consiliului European, António Costa, și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Din partea Republicii Moldova participă președinta Maia Sandu.
Întâlnirea vine la o săptămână după un moment important: pe 15 iunie, la Luxemburg, Moldova a deschis oficial primul „cluster" de negocieri de aderare – cel despre statul de drept, justiție și lupta cu corupția. Practic, după patru ani de drum birocratic, Chișinăul a trecut de la vorbe la fapte.
Pentru mulți cetățeni, instituțiile europene par complicate și greu de înțeles. De aceea apare întrebarea firească: ce pot face concret Costa și von der Leyen pentru ca Moldova să ajungă mai repede în UE, eventual decuplată de Ucraina, care riscă permanent să rămână blocată de vetoul unei țări ca Ungaria sau de reticențele membrilor UE?
Răspunsul scurt este că pot face foarte mult, dar nu pot fi implicați în decizia finală, cu atât mai puțin ar putea lua singuri vreo decizie.
António Costa conduce Consiliul European, adică reuniunea șefilor de stat și de guvern ai celor 27 de țări membre. El nu are puteri executive, însă are o influență politică importantă. Rolul său este să construiască consens între capitalele europene și să împingă dosarele înainte. Dacă unele state membre sunt reticente față de extindere, Costa poate negocia, media și căuta compromisuri astfel încât procesul de aderare al Moldovei să nu fie blocat sau încetinit.
Ursula von der Leyen conduce Comisia Europeană, instituția care urmărește în detaliu reformele realizate de țările candidate. Comisia este cea care verifică dacă Moldova îndeplinește criteriile europene privind justiția, lupta împotriva corupției, economia și administrația publică. Tot Comisia este cea care recomandă deschiderea și închiderea capitolelor de negociere.
Altfel formulat, dacă António Costa este un fel de „arbitru politic” al Uniunii, Ursula von der Leyen este principalul „motor administrativ” al procesului de aderare.
Ce ar putea anunța concret cei doi la acest summit?
În primul rând, mai mult sprijin tehnic. Negocierile de aderare sunt extrem de complexe. Mii de pagini de legislație trebuie armonizate cu normele europene. Comisia poate trimite experți, consilieri și funcționari care să lucreze direct cu administrația de la Chișinău pentru accelerarea reformelor.
În ultimele luni se observă o schimbare subtilă de ton la Bruxelles. Tot mai mulți oficiali europeni vorbesc despre principiul „meritului propriu”. Cu alte cuvinte, dacă Moldova își îndeplinește obligațiile mai repede decât Ucraina, ea nu ar trebui să fie obligată să aștepte. Oficial, însă, nici António Costa, nici Ursula von der Leyen nu pot propune „decuplarea” Chișinăului de Kiev. Acest termen, „decuplare”, este folosit mai ales în cercurile diplomatice și jurnalistice. În practică, ceea ce pot face cei doi este să promoveze aplicarea strictă a principiului meritului individual: fiecare candidat avansează în funcție doar de propriile sale reforme, indiferent de viteza celorlalți.
António Costa poate contribui la construirea unui consens politic în această direcție în rândul liderilor europeni. Ursula von der Leyen poate formula recomandările tehnice și rapoartele care să justifice o accelerare a parcursului moldovenesc.
Pentru Chișinău, adevărata miză a summitului din 22 iunie nu este o promisiune spectaculoasă sau o dată exactă a aderării. Miza este obținerea unui semnal clar că Republica Moldova va fi judecată după propriile sale rezultate și că succesul reformelor va fi răsplătit printr-o apropiere concretă și accelerată de Uniunea Europeană.
Uneori, în UE, un paragraf obscur din concluzii valorează mai mult decât zece discursuri solemne.
La ce se mai poate aștepta R. Moldova?
În al doilea rând, mai mulți bani. Uniunea Europeană a devenit deja principalul susținător financiar al Republicii Moldova. Comisia poate propune creșterea fondurilor europene pentru infrastructură, energie, agricultură și modernizarea instituțiilor statului. Cu cât economia moldovenească se apropie mai repede de standardele europene, cu atât aderarea devine mai realistă.
În al treilea rând, integrarea treptată înainte de aderare. Acesta este probabil cel mai interesant instrument aflat la dispoziția Bruxelles-ului. Chiar înainte de a deveni membră cu drepturi depline, Moldova poate fi integrată în anumite politici europene: piața unică, sistemele energetice, programele de cercetare, educație și transport.
Practic, cetățenii și companiile moldovenești ar putea începe să beneficieze de unele avantaje ale apartenenței la Uniunea Europeană înainte de aderarea formală.
Rămâne însă întrebarea care preocupă tot mai des diplomații europeni: poate Moldova avansa separat de Ucraina?
Oficial, Uniunea Europeană insistă că fiecare țară candidată este evaluată individual. În realitate, Moldova și Ucraina au fost tratate până acum ca un tandem politic. Ambele au primit statutul de candidat în 2022 și au început negocierile de aderare aproape simultan.
Merită însă subliniat un detaliu: acesta este doar al doilea summit UE–Moldova din istorie. Faptul că el are loc doar la câteva zile după deschiderea primului “cluster” de negocieri îi conferă o importanță simbolică mult mai mare decât reuniunea precedentă.
