Congresul Național al Memoriei: Mărturii cutremurătoare despre deportările staliniste și foametea organizată
Pagini dureroase din istoria țării au fost readuse în atenția publicului, în cadrul celei de-a doua ediții a Congresului Național al Memoriei, desfășurat în capitală. Evenimentul a marcat 80 de ani de la foametea organizată și 85 de ani de la prima operațiune de deportări desfășurată de către regimul stalinist pe teritoriul Basarabiei.
Congresul a reunit supraviețuitori, descendenți ai victimelor și oficiali, devenind un spațiu al mărturiilor și al reflecțiilor asupra trecutului. În cadrul discuțiilor au fost prezentate și inițiative legislative menite să sancționeze negarea crimelor comuniste.
Cele mai zguduitoare momente ale congresului au fost confesiunile celor care au supraviețuit calvarului stalinist în fragedă copilărie.
„Eu eram un copil și nu știu cu ce am greșit în fața Domnului că la jumătate de an m-au deportat. Din casă mi-au luat părinții, pe mine la urmă m-au luat și drept în mașină m-au aruncat. Toți strigau „Copilul acela e viu?” Umblam prin pădure, să nu ne vadă că plângem de foame pentru că și ei îi era dureros, cu doi copii, dar puterea a fost mare”.
„Îmi aduc aminte tot. Aveam aproape 6 anișori. Ne-au deportat pe sora, mama și bunica. A fost foarte, foarte greu. Am avut noroc că ne-au dat voie să mai luăm niște covoare de acasă pe care le-am vândut acolo”.
„Ne-au ordonat să ne urcăm în mașină pentru că suntem pedepsiți. Pentru ce? Pentru că sunteți contra Uniunii Sovietice. Bunica m-a luat pe mine cu căldărușa și a început să-mi arate ce ierburi și rădăcini să mănânc, pomușoare, ciuperci. Până când a dat gerul noi ne-am putut hrăni. Noi nu am luat nimic de acasă de mâncare”.
O secțiune specială a congresului a fost dedicată atrocităților din sudul țării, printr-o expoziție axată pe dramele din autonomia găgăuză. Printre cei prezenți s-a numărat și Nicolae Zdravcov, nepotul unui fost primar din regiune, ucis de regim.
„La 28 iulie 1940 a fost represat de organele neconstituționale, nejudiciare și a fost trimis pe motive politice pentru că era primar al comunei Chirsova. În primii doi ani dumnealui trimitea scrisori de acolo și după anul 1942 mai mult nicio știre din partea lui nu a venit”.
„În 1946-1947 au fost represiuni, foamete, cea mai multă lume a murit în regiune autonomia găgăuză. Sunt sate unde au murit câte 50 de procente, practic jumătate de populație, dar în general au murit 30 de procente”, menționează Serghei Anastasov, primarul municipiului Comrat.
În cadrul evenimentului, autoritățile au reiterat că negarea crimelor comuniste va fi pedepsită.
„În ultimii ani, am organizat tot mai multe evenimente legate de cultură memoriei și în același timp observăm aceste manifestații organizate, pe rețelele sociale de minimalizare și negare a evenimentelor care s-au întâmplat în toată această perioadă comunistă”, subliniază ministrul Culturii, Cristian Jardan.
„Avem o inițiativă legislativă și în curând o vom dezbate în prima lectură, vorbim de proiectul în care incriminăm negarea, contestarea în public a foametei provocate de regimul totalitar comunist și continuăm procesul de consolidare a cadrului legal privind memoria victimelor represiunilor politice”, menționează președintele Parlamentului, Igor Grosu.
Prima operațiune de deportări sovietice a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, când peste 20 de mii de oameni au fost deportați. Foametea din 1946-1947 a dus la decesul a peste 300.000 de persoane din cauza malnutriției, a bolilor și a cazurilor de canibalism.
CITIȚI ȘI:
Alexandru Munteanu, la 86 de ani de la ocupația sovietică: „Trebuie să spunem lucrurilor pe nume”
Lansare de carte și reuniune de familie la Ghiduleni, în memoria strămoșilor
Comemorarea victimelor foametei din 1946–1947: Acțiuni la Chișinău, Bălți și Cahul
Foametea din 1946–1947 în RSS Moldovenească: o tragedie provocată de regimul sovietic
