Corespondență Dan Alexe | Fiscalitate prădătoare: Irlanda conduce UE, dar propriul său model economic îi complică sarcina
De la 1 iulie, Irlanda a preluat pentru următoarele șase luni președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene, într-un moment deosebit de complicat pentru Europa. Războiul din Ucraina, negocierile privind viitorul buget european, securitatea continentului și reglementarea marilor companii digitale americane se află toate pe agenda Bruxelles-ului. Numai că tocmai în aceste două din urmă domenii – apărarea și giganții tehnologici – Irlanda și-a preluat mandatul apăsată de propriile sale vulnerabilități și de un evident conflict de interese.
Una din principalele probleme ale Irlandei vine de la facilitățile fiscale pe care le oferă marilor firme din SUA, contravenind astfel legislației UE.
Irlanda este, paradoxal, una dintre cele mai prospere economii europene, însă această prosperitate se bazează în mare măsură pe un model fiscal extrem de atractiv pentru marile companii americane. De mai bine de două decenii, Dublinul practică un impozit pe profit de numai 12,5%, unul dintre cele mai mici din Occidentul industrializat.
Conflicte repetate între Dublin și Comisia Europeană privind ajutoarele de stat și concurența fiscală
Rezultatul aplicării celui mai coborât prag fiscal din Europa (impozit pe profit de doar 12,5%) este spectaculos: aproape toate marile companii tehnologice americane și-au stabilit, unele de mai multe decenii, sediile europene în Irlanda. Google, Apple, Meta, Microsoft, Amazon, TikTok, OpenAI și alte companii gestionează de aici o mare parte din operațiunile lor europene, contribuind masiv la economia irlandeză și la veniturile bugetare ale statului. De decenii, da. Chiar înainte de anul 2000 mă surprindea, atunci când cumpăram un computer Apple, să văd pe cutie: «Asamblat în Irlanda»... Irlanda, da, nu SUA, China sau Vietnam.
Această strategie a făcut din Irlanda unul dintre marile succese economice ale Uniunii Europene. Dar succesul vine și cu un preț. Pentru că, în calitate în acest an de președinte al Consiliului UE, Irlanda trebuie acum să coordoneze negocierile privind tocmai reglementarea acestor giganți tehnologici, inclusiv aplicarea legislației europene privind serviciile digitale, protecția datelor și viitoarele reguli fiscale aplicabile multinaționalelor.
Tensiunea dintre dreptul fiecărui stat de a-și stabili propriul impozit pe profit și eforturile UE de a combate optimizarea fiscală agresivă
Aici apare întrebarea incomodă: poate fi Dublinul un arbitru imparțial într-un domeniu de care depinde o parte atât de importantă din propria sa prosperitate? Criticile vizează în special autoritatea irlandeză pentru protecția datelor, instituția responsabilă, în numele întregii Uniuni, de supravegherea celor mai multe dintre platformele digitale americane. Deși aceasta a aplicat și sancțiuni-record, inclusiv o amendă de 1,2 miliarde de euro împotriva companiei Meta, este acuzată frecvent că deschide investigațiile prea târziu sau că le prelungește excesiv.
Îndoielile nu lipsesc. Un grup de aproximativ 60 de universitari și experți internaționali a cerut public ca Irlanda să se retragă din coordonarea unor dosare privind fiscalitatea și reglementarea marilor platforme digitale. Printre semnatari se numără nume cunoscute precum profesoara de la Harvard Shoshana Zuboff sau economista Mariana Mazzucato, care susțin că Irlanda prezintă un istoric discutabil în aplicarea legislației europene privind protecția datelor și concurența fiscală.
Problema fiscală este însă mai profundă decât simpla reglementare a internetului. De ani întregi, Comisia Europeană încearcă să limiteze optimizarea fiscală practicată de marile multinaționale și să reducă diferențele dintre sistemele fiscale naționale. Irlanda a apărat constant dreptul fiecărui stat membru de a-și stabili singur nivelul impozitelor, argumentând că politica fiscală reprezintă un atribut esențial al suveranității naționale. Pentru multe state europene, însă, modelul irlandez înseamnă concurență fiscală neloială, deoarece permite transferul profiturilor către o jurisdicție cu taxe foarte reduse.
Acest echilibru delicat este complicat și de tensiunile cu Statele Unite. Donald Trump a avertizat recent că ar putea introduce tarife vamale de până la 100% împotriva Uniunii Europene dacă Bruxelles-ul adoptă noi taxe asupra serviciilor digitale furnizate de companiile americane. Or, Irlanda este tocmai țara europeană cea mai dependentă economic de aceste companii.
Guvernul irlandez respinge însă toate aceste acuzații. Dublinul insistă că va conduce negocierile europene cu deplină imparțialitate, așa cum a făcut și în precedentele șapte mandate de președinție a Consiliului UE. Oficialii irlandezi subliniază că rolul lor este acela de mediator între cele 27 de state membre, nu de apărător al intereselor companiilor americane. În plus, autoritatea pentru protecția datelor insistă că este complet independentă și că nu participă în niciun fel la activitatea politică a președinției irlandeze.
Controversele au fost însă amplificate și de faptul că noul responsabil al respectivei autorități a lucrat anterior ca lobbyist pentru Meta, în timp ce unul dintre predecesorii săi a trecut ulterior în sectorul privat, la o firmă de avocatură care reprezintă interesele aceleiași companii.
Aici intervine și o nuanță politică: Irlanda nu este un „vinovat”, ci un stat care și-a construit modelul economic pe fiscalitate redusă și care acum trebuie să arbitreze, din poziția de președinte al Consiliului UE, dosare europene ce ating chiar modelul său de dezvoltare.
Pentru Irlanda, următoarele șase luni vor reprezenta, așadar, un adevărat test de credibilitate. Țara care și-a construit prosperitatea atrăgând giganții tehnologiei americane va trebui acum să demonstreze că poate conduce imparțial Uniunea Europeană chiar și atunci când interesele Bruxelles-ului și cele ale propriului său model economic nu coincid întotdeauna.
