„Mai degrabă demisionează, decât reclamă”: Femeile evită să depună plângere pentru hărțuirea sexuală la locul de muncă
Hărțuirea sexuală la locul de muncă este un fenomen tot mai răspândit în R. Moldova, însă cele mai multe cazuri nu ajung niciodată să fie raportate, susține avocata Doina Ioana Străisteanu. Potrivit acesteia, lipsa statisticilor oficiale nu înseamnă că problema nu există, ci că victimele aleg să păstreze tăcerea de teama consecințelor.
„La această întrebare despre numărul cazurilor de hărțuire sexuală la locul de muncă nu o să vă poată răspunde absolut nimeni, pentru că noi, pe țară, nu avem statistică. Eu, ca avocată la care femeile vin și se limitează la consultații, pot să vă zic că doar anul acesta, iar noi suntem în primele opt luni ale anului 2026, am avut șase femei care au venit doar pentru consultații”, a declarat Străisteanu pentru Teleradio-Moldova.
Avocata spune că femeile i-au povestit despre comportamentul șefilor și experiențele prin care trec, însă niciuna nu a mers mai departe cu o procedură oficială.
„Ele au venit, mi-au relatat despre ce face șeful și prin ce experiențe trec. Eu le explic ce ar putea să facă. Explic și de ce legislația este slabă, că în cazul în care ies în public sau încep o procedură, ar putea să aibă de suferit ori familia, ori serviciul”, a afirmat ea.
Potrivit avocatei, experiențele anterioare ale altor femei le descurajează să depună plângeri.
„Așa ne arată trecutul și experiențele altor femei, inclusiv experiența Tatianei Vozian, demisă de la Curtea de Conturi pentru că a făcut acuzații publice despre hărțuirea sexuală la locul de muncă. Adevărul trebuie spus. Femeile au luat o decizie și, respectiv, niciuna nu a inițiat o procedură. Dar odată ce nu este înregistrată o plângere, statul habar nu are că există asemenea experiențe”, a declarat Străisteanu.
Întrebată dacă principalul motiv este frica, avocata a răspuns afirmativ.
„Eu cred că din frică de a nu pătimi, evident, pentru că nimeni nu le susține. Nicio instituție. La Inspecția de Stat a Muncii, dacă depui o plângere, poate să nu existe nicio reacție, iar răspunsul poate întârzia cu lunile”, a spus aceasta.
Protecția victimelor, între obligațiile legale și realitatea din instituții
Doina Ioana Străisteanu a precizat că, deși din acest an angajatorii sunt obligați să instituie mecanisme interne de raportare a cazurilor de hărțuire, aplicarea lor este încă deficitară.
„Pe intern, obligația angajatorului de a avea un mecanism de raportare a cazurilor de hărțuire există abia din acest an. Dar una este să scrii un regulament și alta este ca, atunci când vine o femeie la tine, să o protejezi. Iar dacă persoana acuzată este chiar conducătorul instituției, nici acest mecanism nu mai funcționează”, a explicat avocata.
În lipsa unor garanții reale de protecție, multe femei aleg să renunțe la locul de muncă în loc să reclame hărțuirea.
„Răzbunarea, pierderea venitului pentru ea și pentru familie sunt factorii care le determină să tacă. Ele aleg mai degrabă să se transfere la alt loc de muncă, într-o altă filială, dacă este o întreprindere mare, să demisioneze și să-și caute alt serviciu”, a afirmat Străisteanu.
Avocata a oferit și exemplul unei cliente care a ales să își schimbe complet planurile de viață pentru a evita confruntarea cu agresorul.
„Am avut o doamnă care, împreună cu soțul, planifica de mult timp un copil. În situația respectivă a decis să nu meargă nici în judecată, nici să demisioneze, ci să intre în concediu de maternitate, pentru a beneficia de indemnizațiile prevăzute de lege. Asta a fost soluția pe care a găsit-o”, a relatat aceasta.
În opinia sa, victimele nu ar trebui să fie nevoite să suporte consecințe suplimentare după ce denunță astfel de fapte.
„Femeia n-ar trebui să sufere încă o dată pentru că a denunțat hărțuirea sau avansurile s8exuale. Dar legislația și societatea sunt făcute astfel, încât ea va suferi încă o dată”, a conchis Doina Ioana Străisteanu.
De la 1 ianuarie 2026, au intrat în vigoare modificări la Codul muncii, care obligă angajatorii să prevină și să combată toate formele de violență și hărțuire la locul de muncă. Noile prevederi impun instituirea unor proceduri confidențiale și imparțiale de raportare și investigare a cazurilor, precum și protejarea salariaților care depun sesizări.
Legea extinde protecția dincolo de hărțuirea sexuală și include hărțuirea psihologică, economică și fizică. Angajatorii trebuie să desemneze persoane instruite pentru examinarea obiectivă a plângerilor, iar violența și hărțuirea sunt considerate abateri disciplinare grave, care pot duce inclusiv la încetarea raporturilor de muncă și la sancțiuni contravenționale sau penale.
Salariații pot sesiza, în paralel, Inspectoratul de Stat al Muncii, Consiliul pentru egalitate sau instanța de judecată.
CITIȚI ȘI:
