O familie din Chetrosu a luat în îngrijire șapte copii, pe lângă cei trei biologici: „În familie, copilul înțelege că este dorit, important”
Republica Moldova avansează în procesul de dezinstituționalizare a copiilor din centrele rezidențiale, iar asistenții parentali profesioniști - persoane angajate și remunerate de stat pentru a le oferi copiilor îngrijire, protecție și un trai decent - devin pilonul principal care asigură tranziția acestora către medii familiale sigure.
Abordarea autorităților și a societății față de protecția copilului s-a transformat radical în ultimele două decenii, accentul fiind pus pe prevenirea separării de familie, susține directorul executiv al Asociației Obștești „Lumos Moldova”, Marcel Straton.
„S-au schimbat foarte multe în ultimii 20 de ani. În primul rând, copiii au posibilitatea să crească în familie, acolo unde primesc dragostea și afecțiunea părinților sau a asistenților parentali. De asemenea, statul și societatea au adoptat o altă abordare: nu mai reacționează doar atunci când s-a produs o criză, ci acționează preventiv pentru a înlătura cauzele care duc la separarea copiilor de familie”, a precizat Marcel Straton, la emisiunea „EU și Uniunea Europeană” de la Moldova 1.
Totodată, invitatul a subliniat că o provocare majoră a fost combaterea stigmatizării și schimbarea percepțiilor la nivelul comunităților, unde copiii proveniți din instituții rezidențiale se confruntau adesea cu etichete și bariere de integrare.
„Un alt element crucial l-a reprezentat schimbarea mentalității în comunitățile în care au revenit acești copii. Din păcate, eticheta de «copil de la internat» sau «copil de la casa de copii» îi urmărea o anumită perioadă, creându-le dificultăți de incluziune socială, comunitară și educațională”, a punctat directorul executiv al AO „Lumos Moldova”.
În ultimul deceniu, abordarea statului s-a schimbat fundamental, trecând de la plasarea copiilor în centre mari rezidențiale la consolidarea capacităților familiei pentru prevenirea separării, a confirmat, la aceeași emisiune, reprezentanta Ministerului Muncii și Protecției Sociale (MMPS), Anastasia Gruzin.
„Anterior, se punea accentul pe dezvoltarea instituțiilor mari, care aveau în plasament peste 200–300 de copii. Era considerat un lucru optim, deoarece părinții erau absolviți de responsabilitate, în timp ce statul nu oferea sprijin familiilor aflate în dificultate. Astăzi, însă, de mai bine de zece ani de când reformăm sistemul de protecție a copilului, punem accent pe consolidarea familiei, pe dezvoltarea capacităților de îngrijire și pe prevenirea tuturor situațiilor de risc ce ar putea duce la separarea copilului”, a explicat Anastasia Gruzin.
Reprezentanta ministerului a menționat că autoritățile conștientizează impactul negativ al instituționalizării și au ca obiectiv prioritar scoaterea din centre a ultimilor copii care se mai află în astfel de servicii.
„Având în vedere efectele nefaste ale instituționalizării, scopul nostru este să-i scoatem de acolo și să le oferim șansa de a crește alături de o familie, într-un mediu primitor. Copiii sunt ai țării și au nevoie de grijă, protecție și bunăstare”, a declarat reprezentanta MMPS.
Totodată, aceasta a reamintit că persoanele care își asumă rolul de a îngriji acești copii beneficiază de sprijin din partea statului.
„Persoanele care își asumă responsabilitatea și au grijă de acești copii aflați în situații de risc beneficiază și de un salariu garantat din partea statului pentru activitatea depusă”, a adăugat Anastasia Gruzin.
Educația primită în cadrul unei familii le oferă copiilor stabilitatea emoțională de care au nevoie și un sentiment profund de apartenență, a declarat psihologa Zinaida Gribincea.
„Acel copil care este educat în familie își cultivă, în primul rând, sentimentul de acasă, precum și atașamentul față de un loc și de starea pe care o oferă acest cuvânt. În al doilea rând, copilul se dezvoltă corect din punct de vedere cognitiv și emoțional. Ghidat de părinte, el înțelege care sunt pașii de urmat și ce trebuie să asimileze la fiecare etapă a dezvoltării sale”, a explicat Zinaida Gribincea.
Specialista punctează că, deși centrele de plasament dispun de personal specializat, acestea nu pot acoperi pe deplin nevoile afective ale unui copil, spre deosebire de o familie în care educația se produce în mod natural.
„Nu este o problemă a instituției în sine, ci a faptului că acolo activează personal care, oricât de numeros ar fi, nu poate satisface complet nevoile emoționale și cognitive ale fiecărui copil. În mediul familial, lucrurile se întâmplă firesc. Stând la masă, realizând activități comune sau ascultând o poveste de seară, copilul nu doar primește informații, ci își formează profilul moral, socio-emoțional și cognitiv. În familie, el înțelege că este dorit, important și că i se răspunde oricărei nevoi”, a menționat psihologa, la postul național de televiziune.
Lidia Bubulici, asistentă parentală în satul Chetrosu, raionul Drochia, și mamă a trei copii biologici, care a luat în plasament de-a lungul timpului alți șapte copii, mărturisește că empatia și îndemnul mamei sale au fost cele care au determinat-o să facă primul pas spre asistența parentală.
„Niciodată nu mi s-au părut mulți copii în casă. Când puneam farfuriile la masă, lăsam mereu una în plus, cu gândul că mai este loc pentru cineva. Primul pas l-am făcut atunci când mama mea mi-a spus: «Lidia, poate iei și tu un copil și-l crești?». Am fost în culmea fericirii, pentru că și eu mă gândeam la aceasta, dar nu știam dacă ea va fi de acord. Am mers imediat și am depus cererea”, a povestit Lidia Bubulici.
Deși în prezent numărul asistenților parentali din raioane rămâne insuficient în raport cu necesitățile, faza inițială a presupus parcurgerea unor proceduri riguroase de potrivire cu copiii care aveau actele pregătite pentru plasament.
„Atunci ne-au dat îndreptare la mai multe centre din Bălți și Chișinău. Când am mers la Bălți, nu am putut vedea copiii, deoarece directorul nu era prezent. Apoi am mers la Chișinău. Un domn ne-a spus că sunt trei frați cu actele în regulă. Ne-am privit cu soțul și am spus că, dacă Dumnezeu ne-a scos acești copii în cale, înseamnă că așa trebuie și îi luăm. Apoi am aflat că mai erau doi frați rămași fără mamă. Fără să-i fi văzut dinainte, am spus că îi luăm și pe ei. Astfel, am plecat acasă nu cu trei, ci cu cinci copii”, a povestit Lidia Bubulici.
Zinaida Gribincea susține că un copil traumatizat de separarea de familie poate învăța din nou să aibă încredere în adulți, însă acest proces depinde în totalitate de capacitatea noilor părinți de a-i oferi siguranță și afecțiune.
„Un copil care a trecut prin trauma separării poate învăța din nou să aibă încredere într-un adult, însă totul depinde de capacitatea acestuia din urmă de a-i oferi siguranța că lucrurile vor fi bine. În părinții de plasament sau adoptivi, copiii caută tot ceea ce nu au avut până în acel moment. De măiestria și răbdarea adulților depinde cât din ceea ce își doresc să le transmită copiilor va prinde rădăcini”, a explicat Zinaida Gribincea.
Totodată, psihologa subliniază că succesul integrării într-o nouă familie este condiționat de abilitatea părinților de a înțelege caracterul și temperamentul fiecărui copil în parte.
„Părintele are sarcina de a pune pe cântar tot ce înseamnă acel copil pentru el. Ținând cont de individualitatea, caracterul și temperamentul copilului, dar și de tot ceea ce reprezintă el ca persoană, părintele poate găsi strategiile corecte de abordare. Doar așa copilul va ajunge să îndrăgească noua familie, să se integreze firesc, iar părinții vor putea face, la rândul lor, pași reali în întâmpinarea lui”, a concluzionat specialista.
Acum două decenii, în 2006, în Republica Moldova funcționau 67 de instituții rezidențiale care găzduiau peste 11.500 de copii. Astăzi, astfel de instituții rezidențiale de mari dimensiuni nu mai există, iar în cele de tip vechi sau în servicii de tip nou mai sunt înregistrați în jur de 270 de copii.
Aceste date indică o reducere masivă a numărului de copii din instituțiile rezidențiale – de peste 97%, o performanță pe care nu a înregistrat-o nicio altă țară.
CITIȚI ȘI:
