Corespondență Dan Alexe | NATO 3.0: Cum UE își întărește apărarea în fața Rusiei, fără Trump
După ce încă două nave au fost lovite în Marea Neagră, în largul coastelor Bulgariei, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a declarat că Alianța își va ajusta măsurile de apărare „în funcție de necesități”.
Premierul Bulgariei, Rumen Radev, a anunțat marți, 13 octombrie, că drone au lovit două nave în Marea Neagră. Una dintre acestea s-a scufundat, declanșând operațiuni de salvare de urgență, iar un număr de membri ai echipajului sunt încă dispăruți.
Incidente similare au readus în atenție capacitatea Europei de a proteja transportul maritim și infrastructura critică din Marea Neagră, la mai bine de un an după ce UE a lansat o strategie de consolidare a securității în regiune.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a condamnat noul atac cu drone și a declarat că Marea Neagră „a devenit un nou front de escaladare” în războiul Rusiei împotriva Ucrainei:
„Europa este gata să își asume responsabilitatea pentru apărarea convențională pe continent, chiar dacă SUA își păstrează responsabilitatea secundară și umbrela nucleară”.
Este ceea ce a repetat și Andrius Kubilius, Comisarul European pentru Apărare și Spațiu, în cadrul Forumului de Securitate de la Varșovia, încheiat marți, 13 octombrie.
„Acesta este NATO 3.0”, a spus Kubilius.
NATO într-o Europă prudentă față de Trump
În ciuda dezinteresului tot mai evident al administrației Trump față de Alianța Nord Atlantică, comandantul suprem al forțelor aliate în Europa, generalul american Alexus Grynkewich a spus, vorbind la același forum:
„Dacă cineva este suficient de țicnit încât să ne atace, vom riposta”.
Discursul lui Grynkewich de la Varșovia era foarte așteptat: un comandant operațional de rang înalt al NATO care își prezintă „teoria victoriei” – o strategie menită să învingă Rusia în eventualitatea unui atac.
Aceasta se rezumă la trei cuvinte care încep cu litera „b” (în engleză): block, blunt și break (a bloca, a contracara și a zdrobi). O teorie în trei cuvinte, așadar: oprire, slăbire și distrugere, pe fondul avertismentelor că Rusia ar putea recurge la un asemenea gest.
Ce a dezvăluit însă acest ofițer superior din cadrul Forțelor Aeriene ale SUA, Grynkewich? În primul rând, faptul că NATO – lucru deloc surprinzător – este o alianță defensivă. În al doilea rând – și acesta este un aspect pe care ar fi putut alege să nu-l menționeze – obiectivul nu este de a provoca Rusiei o „înfrângere strategică”, ci mai degrabă o „înfrângere tactică și operațională a forțelor desfășurate”, fără a merge dincolo de acest punct. Scopul este evitarea riscului unei escaladări nucleare.
Iar Europa în toate astea?
Uniunea Europeană are un instrument care definește apărarea comună, unul teoretic chiar și mai eficace decât faimosul art. 5 al cartei NATO.
Legislația Uniunii Europene stipulează clar că statele membre au „obligația” de a interveni militar în cazul unei agresiuni asupra unuia dintre membri. Este vorba despre articolul 42 din Tratatul de la Lisabona, așa-numita „Constituție” europeană.
Tot așa, în fața amenințării ruse, actuala Comisie Europeană are, pentru prima dată în istorie, un comisar pentru Apărare, lituanianul Andrius Kubilius, iar Comisia a alocat cel puțin 127 de miliarde de euro – mergându-se chiar până la 150 de miliarde – pentru potențiale achiziții în domeniul apărării.
Pe deasupra, Franța lui Emmanuel Macon a oferit Europei așa-numita „umbrelă nucleară” de protecție. Franța este singura putere nucleară a Uniunii Europene după Brexit, după ieșirea Marei Britanii din Uniune. Londra sprijină însă inițiativa franceză, mai ales în cadrul eforturilor noului premier, Andy Burnham, de a se apropia de UE, așa încât un NATO 3.0, poate chiar o alianță pur europeană căreia i s-ar alătura Canada nu mai pare o iluzie.
„Teoria victoriei” și prioritățile SUA
Conform planului structurat de Grynkewich pe trei etape și pe care el l-a numit „teoria victoriei”, NATO ar utiliza inițial trupe terestre – sprijinite de capacități aeriene, navale, cibernetice și spațiale – pentru a opri un atac, vizând forțele inamice și împiedicându-le să ocupe teritoriu, a explicat Grynkewich.
Ulterior, NATO ar folosi senzori și sisteme autonome, printre alte capacități, pentru a „copleși formațiunile inamice... și avansul acestora”, a spus el, înainte de a utiliza „muniții de precizie extrem de eficiente” și sisteme fără pilot, dacă este necesar, pentru a „distruge sistemul de luptă [al inamicului]” și „tot ceea ce îl susține”.
În timpul administrației Trump, SUA au urmărit însă să își reorienteze armata către alte priorități, precum regiunea Indo-Pacific, securitatea internă și emisfera vestică. Ambasadorul SUA la NATO, Matthew Whitaker, a declarat luni, 12 octombrie, tot la Varșovia, că Europa ocupă abia locul al patrulea în lista preocupărilor strategice ale Washingtonului.
