VIDEO | Locurile uitate ale Chișinăului: Visterniceni, unul dintre cartierele istorice care a contribuit la formarea capitalei
Istoria Chișinăului nu se limitează la centrul său istoric, ci se ascunde în cartierele care au modelat de-a lungul timpului evoluția capitalei. Printre străzi și clădiri moderne, orașul păstrează file de trecut pe care transformările urbanistice le-au împins treptat spre uitare, readucând în prezent locuri care odinioară aveau cu totul alte destinații.
Visterniceni este un cartier extrem de important pentru consolidarea capitalei. Chiar dacă pare uitat, cartierul Visterniceni este una dintre cele mai vechi și importante zone istorice ale Chișinăului, legată strâns de originile orașului și de personalitățile care l-au marcat.
Evoluția cartierului și transformările prin care a trecut sunt confirmate și de mărturii documentare. La Agenția Națională a Arhivelor sunt păstrate o serie de recensăminte datând încă din anul 1819.
„Avem lista acestor locuitori, câte familii sunt, ce vârstă aveau, câte femei, câți bărbați. De asemenea, avem o hartă din 1866, care arată cum a arătat localitatea Visterniceni. Putem să vedem cum era așezată pe malul râului Bâc, că avea o biserică. Proprietarul acestei localități, Visterniceni, era Constantin Râșcanu, care a avut o influență foarte mare și atunci când a trebuit restaurată biserica din localitate. Este o hartă din perioada interbelică, deja când localitatea Visterniceni a fost inclusă în componența municipiului Chișinău. Un alt document foarte important, la fel din perioada interbelică, este bugetul general al acestei localități: vedem fondurile, de unde veneau banii, care erau impozitele”, a menționat Maria Gogu-Zinovii, doctor în științe istorice, la Moldova 1.
Un reper important al cartierului Visterniceni este și biserica aflată în apropierea Circului – un lăcaș de cult ce completează identitatea istorică și spirituală a acestei zone.
În anii '60 ai secolului trecut, în perioada sovietică, această biserică a fost închisă, iar prin hotărârea Comitetului Executiv Chișinău urma să fie transformată în bibliotecă.
Ulterior, clădirea a fost transmisă în administrația Muzeului de Stat al RSS Moldovenești. Ușile lăcașului au fost redeschise în anii '90, după obținerea independenței Republicii Moldova.
Pe lângă această biserică exista și o școală, care a fost atestată în anul 1862.
„Odinioară o așezare distinctă, Visterniceni a fost treptat integrată în structura urbană a capitalei, păstrând urmele diferitelor etape de dezvoltare. În satul Visterniceni locuiau peste 600 de persoane, potrivit recensământului din 1819. Casele erau construite din lemn, erau bordeie, existau și crâșme în această localitate. În 1871, a fost construită și Gara Visterniceni, care făcea legătura prin căi ferate cu orașul Ungheni. Satul Visterniceni a fost inclus în componența orașului Chișinău în 1925. Această informație este publicată în Monitorul Oficial din octombrie 1925 și de atunci se află în componența municipiului Chișinău”, a mai spus Maria Gogu-Zinovii, la postul public de televiziune.
O altă pagină fascinantă din trecutul capitalei se ascunde chiar pe locul unde este astăzi Teatrul Național „Eugene Ionesco”. Puțini mai știu că înainte de cortina teatrului a existat cinematograful „Moscova”, însă, coborând și mai mult în timp, locul avea o cu totul altă însemnătate – una profund spirituală.
„Dacă ar fi să vorbim despre una dintre cele mai importante biserici din Chișinău, care a existat câteva secole, astăzi pe locul acesta, unde este Teatrul Național 'Eugene Ionesco', anterior Cinematograful 'Moscova', a existat, de fapt, Biserica 'Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil', o biserică voievodală, se presupune că edificată de către unul dintre domnitorii Moldovei. Acum sunt mai multe versiuni în istorie, dar cel mai probabil Vasile Lupu a avut o contribuție esențială – dacă a fost anume biserica aceasta sau a fost alta, probabil, mai departe, vizavi, unde este Maternitatea numărul 2. Dar oricum ar fi fost lucrurile, suntem în inima Chișinăului și lumea trebuie să știe că Teatrul Național 'Eugene Ionesco' se suprapune astăzi peste Biserica 'Soborul Vechi'. Deoarece, odată ce mitropolitul Bănulescu-Bodoni și-a început activitatea și nu era încă un sobor propriu-zis, a folosit Biserica 'Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil' ca biserică mitropolitană. De aceea, în memoria orașului a intrat denumirea aceasta - pe atunci, în cultura orașului era 'Sobor', iar când a apărut 'Soborul Nou', aici i s-a spus 'Soborul Vechi', deși în continuare avea același hram – Mihail și Gavriil”, a explicat istoricul Sergiu Musteață, la Moldova 1.
La începutul secolului al XIX-lea, când Basarabia a fost anexată de Imperiul Țarist și a fost creată Mitropolia Basarabiei, slujbele principale se țineau la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Importanța episcopală și religioasă era concentrată tocmai în această zonă.
În imediata apropiere s-a aflat o altă clădire care a dăinuit mai bine de un veac, de la finele secolului al XVIII-lea și până în anii '60 ai secolului XX. A fost o construcție impozantă, cu coloane, într-un stil arhitectural destul de modern pentru acea vreme.
Se presupune că a aparținut familiei Sabău și a avut o istorie îndelungată. În perioada interbelică, preotul paroh al „Soborului Vechi”, Paul Mihail, a luptat mult ca această clădire să fie transformată în muzeu bisericesc, însă edificiul a fost distrus ulterior de autoritățile sovietice care au ocupat Basarabia.
O altă pagină a trecutului se dezvăluie chiar peste drum, în curtea Maternității numărul 2. Înainte ca aici să fie ridicate clădirile de astăzi, zona găzduia vechea piață a Chișinăului.
„Acum câțiva ani, am făcut săpături ca să descoperim urmele. Am găsit nu numai pavajul propriu-zis bătătorit din piatră, dar și urme ale acelor buticuri ce erau construite, ale fundațiilor și multe piese interesante. Însă o descoperire importantă - substratul acesta al pieței vechi - am scos la iveală mai multe zeci de morminte, respectiv un cimitir despre care nu se cunoștea până acum, cel mai probabil din secolul al XV-lea – începutul secolului al XVI-lea. Aceasta arată că aici era o activitate intensă, lumea locuia, își înmormânta morții. Chișinăul practic era o zonă destul de densă din perspectiva spațiului”, a precizat istoricul.
Astăzi, fostele repere ale orașului sunt greu de recunoscut fără ajutorul istoricilor și al arheologilor.
Sub clădiri și curți se păstrează însă urmele unor comunități, ale lăcașurilor de cult și ale vechilor activități comerciale.
Descoperirea lor ne ajută să înțelegem mai bine cum s-a format Chișinăul și câte povești ascunde în continuare capitala.
CITIȚI ȘI:
