VIDEO | „Le-au spus părinților că nu mai au dreptul să trăiască în sat”: Vera Stratan, basarabeanca născută în exil
Familia Verei Stratan din satul Gura Bâcului, raionul Anenii Noi, a fost deportată în Siberia în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, pentru că era considerată înstărită și avea o mică prăvălie în localitate. Părinții și cei doi fii ai lor, de 13 și 11 ani, au fost ridicați din casă în toiul nopții, duși la gara din Tighina (Bender) și trimiși cu trenul în Tiumen, Siberia. După ani de muncă printre străini și lipsuri, familia a primit permisiunea să revină acasă în 1957.
„Au venit cu camionul în ogradă, pe la ora patru dimineața. Părinții încă dormeau. Au intrat, au bătut cu picioarele, au deschis ușa și au citit o foaie prin care li se spunea că nu mai au dreptul să trăiască în sat. Tata s-a întors spre mama și i-a spus: 'Până aici, Panaghia, spun că nu avem dreptul să trăim în sat'. Mama nu înțelegea de ce, pentru că toată viața munciseră și nu furaseră nimic”, povestește Vera Stratan, a patra protagonistă a seriei „Busola Memoriei”, difuzate la postul public de televiziune Moldova 1.
Vera Stratan s-a născut acolo, în Siberia.
Părinții Verei aveau o mică prăvălie în care vindeau făină, zahăr și ulei. Familia se ocupa și de agricultură, avea pământ și livezi, însă, spune femeia, deportarea ar fi fost provocată de invidia celor din jur și de faptul că părinții erau considerați gospodari.
Soldații le-au spus să ia cu ei tot ce puteau. Bunicii au încercat să-i convingă să-i lase pe copii acasă, dar cererea le-a fost refuzată. Familia a fost urcată în camion și dusă la Tighina (Bender), la aproximativ 12 kilometri de sat, unde a așteptat trei zile sosirea trenului.
În acest timp, rudele au venit la gară cu alimente și bani. Cele patru familii deportate din Gura Bîcului au împărțit același vagon, iar drumul până în Siberia a durat 16 zile.
Condițiile erau greu de suportat - în vagon era foarte murdar, aerul era irespirabil, iar căldura verii făcea călătoria și mai dificilă.
„Mama povestea că, la o oprire, li s-a cerut să rupă iarbă ca să curețe vagonul, fiindcă mirosul era insuportabil. Era vară și o căldură groaznică, iar în vagon era doar o ferestruică, în rest totul era închis. Așa au mers 16 zile. Când au ajuns, au fost nevoiți să mai meargă trei zile cu căruța prin taiga, până la localitatea în care urmau să trăiască”, relatează Vera Stratan.
Munca în pădure și lupta pentru supraviețuire
Familia a ajuns în regiunea Tiumen unde a fost cazată într-o baracă plină de ploșnițe. Bărbații au fost trimiși la tăiat păduri, iar femeile au rămas inițial să amenajeze locuința. Deportații erau supravegheați strict și trebuiau să se prezinte zilnic pentru a confirma că nu au fugit.
Apropierea iernii îi înspăimânta, pentru că nu aveau haine suficiente și se temeau că nu vor avea ce mânca. Cu ajutorul rudelor și al banilor primiți la plecare, părinții au reușit să cumpere o vacă, care le-a asigurat hrana.
„Mama își dorea foarte mult o vacă, fiindcă știa că, dacă ai vacă, te poți descurca. Tata a auzit că cineva vinde una și s-a dus să o cumpere. Când a adus-o acasă, mama era foarte fericită, dar vaca era atât de slabă, încât i-a spus: 'Mai slabă n-ai putut să găsești?'. Până la urmă, s-a dovedit a fi o vacă foarte bună. A fătat și așa au scăpat de foame”, își amintește femeia.
Pentru că li se spusese că nu se vor mai întoarce acasă, părinții și cei doi băieți au hotărât să-și construiască o locuință în Tiumen. Au tăiat lemne din pădure și au ridicat o casă cu bucătărie și două camere. Mai târziu, și femeile au fost trimise la muncă, unde coseau iarba pentru hrana animalelor.
În aceeași perioadă s-a născut Vera, care își amintește și astăzi cum arăta localitatea și camerele din casa construită de părinții și frații săi în Siberia.
Revenirea acasă, după opt ani
În 1957, tatăl Verei Stratan a primit o scrisoare prin care era anunțat că poate reveni în Moldova. În anii în care s-a aflat departe de casă, el trimisese mai multe demersuri în care cerea explicații pentru pedeapsa primită și susținea că nu comisese nicio faptă care să justifice deportarea.
La întoarcere, familia și-a recuperat casa din sat, care fusese ocupată, între timp, de alte persoane.
Femeia susține că asemenea mărturii trebuie transmise mai departe, pentru ca generațiile tinere să cunoască adevărul despre deportări și despre suferințele prin care au trecut cei pedepsiți de regimul sovietic fără a purta vreo vină.
Ea crede că memoria acestor tragedii ar trebui să-i apropie pe oameni și să-i facă mai conștienți de trecut.
„Ar fi de dorit să fim mai uniți, să fim mai demni de ceea ce suntem. Eu sper că așa va fi, fiindcă și copiii noștri gândesc altfel. Foarte multă lume nici nu știe ce s-a întâmplat. Am o prietenă de vârsta mea care nu știa nimic despre deportări. Când i-am povestit, nu-i venea să creadă. La școală nu se învățase despre aceasta, nu avusese rude care să-i povestească și nu citise nicăieri despre asemenea lucruri. De atunci, îmi spune că, ori de câte ori aude ceva despre acea perioadă, își amintește de ceea ce i-am povestit. Trebuie să vorbim despre toate acestea, ca oamenii să știe ce a fost și să nu uite”, a conchis Vera Stratan.
Episoadele din seria „Busola Memoriei” pot fi urmărite în zilele de miercuri și vineri, începând cu ora 21:50, la postul public de televiziune Moldova 1.
CITIȚI ȘI:
