Corespondență Dan Alexe | UE, alegerile din Israel și chestiunea așezărilor ilegale ale coloniștilor în teritoriile palestiniene
Israelul trece marți, 27 octombrie, prin alegeri generale ce ar putea pune capăt carierei politice a lui Beniamin Netanyahu, care a petrecut deja în total 19 ani ca prim-ministru. Cu toate acestea, el se confruntă cu un novice virtual în politică: fostul șef de cabinet al Forțelor Armate (IDF) și fost membru chiar al cabinetului de război al lui Netanyahu, Gadi Eisenkot (66 de ani) din partidul „Yashar” (centru dreapta).
Dar acest discret „Mr. Everyman” (Dl. Oarecare) cu alură de jucător de rugby a mizat totul în această campanie de tip referendum „pentru” sau „împotriva” unui lider care domină viața politică a țării de 30 de ani. Sondajele le oferă celor doi favoriți circa 21 de locuri fiecare într-un scrutin în care, datorită jocurilor alianței, nimeni nu ar obține o majoritate clară în Knesset (61 de locuri). Cu riscul de a nu forma un guvern, și ca șeful executivului să rămână în funcție până la organizarea de noi alegeri.
Pentru supraviețuirea sa economică, Netanyahu a avut permanent nevoie de atitudinea binevoitoare a Uniunii Europene: comerțul cu UE reprezintă cea mai mare parte din comerțul total al Israelului (în jur de 32% până la o treime din totalul comerțului cu bunuri, în valoare totală de peste 42–43 de miliarde euro pe an).
Atitudinea agresivă a coloniștilor evrei din Cisiordania față de populația arabă pune însă la grea încercare răbdarea europenilor, care de mulți ani discută ideea de a aplica sancțiuni, inclusiv un posibil embargo comercial.
UE și problema coloniștilor evrei
În ciuda divergențelor interne, o posibilă interdicție a comerțului cu așezările israeliene din Cisiordania câștigă astfel tot mai mult teren la Bruxelles, deși obținerea unanimității rămâne o dificultate.
Cele 27 de state membre au ajuns de mult la o concluzie comună: așezările israeliene din Cisiordania sunt ilegale conform dreptului internațional. Cu toate acestea, ei nu au căzut încă de acord asupra modului în care ar trebui să reacționeze.
În centrul dezbaterii se află o posibilă interdicție a comerțului cu aceste așezări ilegale – o opțiune care, potrivit șefei diplomației europene, Kaja Kallas, beneficiază de cel mai mare sprijin politic în rândul celor 27 de state membre, deși nu a dus până acum la o decizie formală. Comisia a propus trei variante: un sistem de licențiere a importurilor, taxe vamale prohibitive sau o interdicție directă. Kaja Kallas a ținut să precizeze că aceste măsuri „nu sunt îndreptate împotriva Israelului, ci împotriva așezărilor ilegale care subminează soluția celor două state”. Comisia Europeană a prezentat în mod repetat mai multe opțiuni de sancțiuni împotriva Israelului: o interdicție totală sau parțială a importurilor de produse provenite din așezările coloniștilor evrei în teritorii palestiniene, licențe de export mai stricte sau tarife prohibitive. Asta oferă o indicație a sprijinului pentru înăsprirea restricțiilor la importurile din Israel.
Discuția durează însă de mai bine de un deceniu în ceea ce privește importurile din așezările israeliene din Cisiordania ocupată, așezări pe care și Curtea Internațională de Justiție (CIJ) le consideră ilegale.
O decizie de a bloca în totalitate produsele agricole sau de altă natură ale coloniștilor evrei din Cisiordania fusese luată încă din decembrie 2012, când miniștrii UE de externe au hotărât că „niciun acord intre UE si statul Israel nu se va aplica în teritoriile ocupate de Israel din 1967 încoace”.
Niciun fel de cooperare, așadar, fie financiară, fie academică, cu entitățile israeliene situate in Ierusalimul de est, în fâșia Gaza, în Cisiordania sau platoul Golanului. Asta exclude nu doar autoritățile locale, dar si ONG-urile israeliene din acele teritorii, cu excepția celor care activează în favoarea drepturilor palestinienilor.
Încă din 2013Uniunea Europeană și-a publicat directivele privind cooperarea cu Israelul, iar acestea exclud orice ajutor si orice sprijin UE in direcția coloniilor israeliene din teritoriile ocupate.
De atunci, însă, exportatorii israelieni au învățat, în cele mai multe cazuri, cum să modifice etichetele produselor exportate spre UE. La dificultatea de a identifica cu precizie produsele provenite din colonii, se adaugă rezistența din partea instituțiilor UE, după ce au pledat pentru noi măsuri de prevenire a comerțului cu așezările israeliene.
Deși, de ani de zile, UE aplică o politică de etichetare a produselor provenite din colonii, aceasta „nu a făcut prea multe pentru a limita acest comerț” – o recunoaștere venită chiar din partea șefei diplomației europene, Kaja Kallas. Tabăra care pledează pentru măsuri ferme este condusă de Belgia, Olanda, Spania și Irlanda – toate acestea luând deja măsuri la nivel bilateral. De asemenea, Franța a susținut constant impunerea de sancțiuni împotriva coloniștilor violenți, precum și inițiative menite să limiteze comerțul cu bunuri produse în colonii. De cealaltă parte, Germania și Republica Cehă acționează ca o frână; Berlinul susține că accentul ar trebui pus pe presiunea politică exercitată asupra guvernului israelian, nu pe măsuri comerciale.
Totuși, având în vedere că UE este cel mai mare partener comercial al Israelului, impactul simbolic ar fi semnificativ. Adevărata confruntare începe acum. La rândul său, Israelul continuă să sprijine legalitatea așezărilor sale din Cisiordania, asupra cărora își consolidează influența din 1967 încoace: peste 500.000 de coloniști israelieni locuiesc în acele teritorii, alături de aproximativ trei milioane de palestinieni.
